Serena

7. Îmbrățișarea La Momentul Potrivit

Bărbații nu au respectat frumusețea…au folosit-o. Nora Roberts

Serena

Nikolai, în patul meu...

Tresar, încerc să mă îndepărtez ca să pot coborât din pat dar ajung pe podea cu o bufnitură.

-Ce naiba cauți aici?

Acesta se ridică, e îmbrăcat la fel ca la cine semn că nu a plecat ca să se reîntoarcă. Vine să mă ajute să mă "adun" de pe jos.

-Nu erai în apele tale astăzi, am vrut doar să mă asigur că ești bine. Îmi placi Serena, de ce crezi că te urmăresc aproape mereu?

-Pentru că ești un ciudat. Îi răspund în timp ce accept mâna lui ca să mă ridic.

-Poate, zâmbește, dar chiar te plac.

Cu vârful degetelor îmi dă o șuviță după ureche, mângâi d pielea gâtului înainte să își retragă mâna.

-Chiar mi-am făcut griji pentru tine. Nu arăți prea bine și nu în sensul aspectului. Ceva nu îți dă pace. Ești stresantă și distrasă. Tu nu ești așa de fel.

Se apropie cu un pas în timp ce eu fac unul în spate.

-Fiecare om are momente și momente Nikolai. Eu știu cum să mă confrunt cu Demonii mei. Sunt bine acum poți să ieși.

Deși vocea nu îmi trădeză starea, corpul meu o face. Tremur și nu din cauză că m-a speriat. Tremur involuntar, aerul răcoros de Toamnă pątrunde prin fereastra lăsată deschisă.

Nikolai mai face un pas iar eu mă lovesc de comoda de lângă pat, răsturnând lampa de pe ea. Acesta o prinde așezând-o înapoi și apropiindu-se și mai mult de mine.

Nu mai am unde să mă retrag, el îmi blochează calea, comoda și patul sunt pe o parte și alta a mea iar în spate e peretele.

-Chiar sunt bine...

Afirmația îmi e întreruptă de brațele sale. Mă dezlipesc de perete și mă trag la pieptul lui. Buzele sale lasă un sărut în creștetul capului iar lacrimile îmi curg pe obraj, suspin o singură dată că să nu îmi las starea să se agraveze.

Familia mi-a fost mereu aproape. Până și cu iubita fratelui meu am putut vorbi mereu dar nu m-am simțit în largul meu sa ii povestesc orice, iar dintre toți, nici unul nu mi-a oferit o îmbrățișare. Poate tata din când în când, dar asa face mereu. Și Mary când ne vedem, dar nici una adevărată doar pentru mine. Ca cea de acum.

Îmi las garda jos și ii infasor ul cu bratele în timp ce plâng mut cu fata în scobitura gatului sau.

Nu spune nimic, nu întreabă nimic doar îmi oferă mângâieri și sărutări pe frunte.

DUPĂ un timp se decide sa vorbească.

-E greu sa faci față la tot de una singura. Nu știu ce te macină, dar știu ca atunci când încerci sa rezolvi cele mai mari și mai multe probleme de unul singur, la un moment dat ajungi sa nu mai faci fata celor mici și simple.

Îl ascult dar nu ii răspund, abia după ce ma trage în pat, și plâng pana simt că am rămas fără lacrimi îl întreb.

-Cum ai întrat?

Îi simt zâmbetul pe buze chiar dacă nu ii vad chipul.

-Cina era pe terminate, am tot așteptat sa apari, iar în timp ce fratele tău se pregătea sa plece, m-am scuzat ca să plec eu primul, iar după ce a ieșit și părinții tăi îl conduceau la mașină am întrat și am urcat sus.

Zâmbesc.

-Iar de ieșit cum ai de gând sa ieși?

Îmi ridica fata ca să îl privesc, îmi zâmbește călduros și îmi mai oferă încă unul din nenumăratele săruturi pe frunte.

-Asta e treaba mea, nu îți face griji pentru asta frumoaso. Acum, trebuie sa dormi, ai nevoie de odihna.

Ma conformez, stau în brațele lui, mângâierile line de pe spate ma liniștesc și în scurt timp adorm.

De dimineață, Nikolai nu mai era, dar mirosul parfumului sau persista în toată camera.

M-am trezit mult mai odihnita dar cu o tona de probleme de rezolvat. În timp ce fac un dus ma gândesc cum sa acționez.

Cobor la parter după ce mi-am luat o rochie simpla de toamna, cu ghetele asortate și paltonul de nelipsit din acest anotimp.

Cum ajung în bucătărie, mirosul de cafea și de fursecuri cu ciocolata îmi inunda nările.

Mama mereu face câte ceva dulce. Iar cafeaua tateti de care am ajuns sa fiu dependenta e calda.

-Neața!

Le zâmbesc în timp ce mama îmi întinde o farfurie cu fursecuri iar tata îmi pregătește o ceașcă de cafea cu lapte și zahar.

-Neața scumpo! Știu ca e prea dimineața pentru asta, dar Matt a spus sa îl anunți cât mai repede în legătură cu acel caz.

-Asa am sa fac, tocmai ma îndrept spre firma. O sa răsfoiesc dosarul înainte ca toți ceilalți sa ajungă.

Beau cafeaua liniștită după care ies afara pentru o plimbare dar nu inainte de a manca trei fursecuri.

Iubesc diminețile din fiecare anotimp. Răcoarea, răsăritul, liniștea, câțiva oameni care merg de colo-colo cu pahare de cafea sau ciocolata calda în mana. Frunzele care cad din pomi în timpul toamnei. În perioada asta ador parcurile dar nu am timp.

Ma încarc cu energie după care ma întorc în casa. Iau dosarul, poșetă, cheile și mai fur câteva fursecuri din farfuria tatei. Îmi iau la revedere de la părinți și le spun ca diseară voi dormi la mine.

Pornesc mașina cu geamurile coborâte și îmi pun melodia Morning Coffe de la Chevy & Nalba.

Ma îndrept către firma gata sa accept cazul, trebuie sa aflu mai multe despre acesta înainte de a mă apuca de treaba. Și trebuie sa am o discuție cu Ciro pentru ca îmi lipsesc câteva informații.