Duologia ,,Dublu K" - VOLUMUL #1
Cu gândul la a prinde unul dintre cei mai căutați traficanți de substanțe interzise, comisarul Colin Steve și fiica lui, proaspăt intrată la facultatea de drept, se mută în Stanford. Cu un plan b...
***Play melodiei de la media pentru prima parte a capitolului, promit că merită.
Capitolul 25 Atât de perfectă
,,A fost odată un adevăr care începea să se ivească din întuneric, distrugând lent tot ce se crea mai frumos în jurul unei minciuni.''
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Kilan
For so long, I have waited So long that I almost became Just a stoic statue, fit for nobody And I don't wanna get in your way But I finally think I can say The That the vicious cycle was over The moment you smiled at me Sleep Token- Rain
Adesea, dar îndeosebi după moartea mamei, am crezut că nu sunt capabil să simt ceva în afară de ură, durere și întunericul constant ce-mi presa pe piept. În capul meu aceleași voci s-au repetat haotic până când am ajuns să le învăț pe de rost, pâna când m-am obișnuit atât de tare cu ele, încât nu a mai contat deloc la ce metode recurg ca să am parte de liniște. Aceeași demoni nenorociți mi-au distrus somnul, pofta de mâncare și dorința de-a mai trăi. Și doar Bărbosul, de existența căruia sunt mereu în dubii, e martor al zilelor în care mă chinuiam să mă prind cât mai strâns de mâna întunecată a morții, astfel încât să mă ia mai rapid.
Un nenorocit ca mine nu are parte de noroc, pentru un nenorocit ca mine nu ar trebui să existe șansa de-a întâlni oameni ca ea, fiindcă pana și să respir lângă Kristall mi se pare mizer. Iar eu am pătat-o deja cu atingerea mea.
Toată lumea mea s-a întors cu fundul în sus, încă de când mi-am pus pentru prima dată mâinile murdare pe puștoaica ce-mi dărâmă toată zidurile și mă privește, cu ochii ei mari și verzi, de parcă chiar aș avea sens pe fața pământului.
Tresare când degetul meu mare trece peste buza ei de jos și îmi abțin impulsul de-a mi înfige mai tare mâinile în talia ei. E atât de mică, încât o cuprind cu totul și atât de firavă, încât am impresia că se va sparge dacă o strâng mai tare.
Ochii ei frumoși sunt șterși și umbriți de ceva ce-mi pune un nod în gât și-mi face inima să tresalte furioasă între coaste. Zâmbește strâmb și se foiește în loc, de parcă ar încerca să se scape de atingerea mea. Mă încrunt nedumerit și nu-mi mișc degetele nici măcar un centimetru, palmele mele reci fiind în același loc pe talia ei micuță.
– Calmeaza-te, puștoaico! Nu e ca și cum tocmai ce te-am cerut de nevastă.
– Kilan...
Îmi pronunță numele încet și șoapta de pe buzele ei îmi face capul să se învârtă. De fiecare dată când numele meu iese din gura ei, ceva înăuntrul meu crește și nu reușesc să-mi scot din cap felul în care fiecare literă se potrivește perfect cu vocea ei subțire.
