Medicamentul. Regăsire

Capitolul 16

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Claudia pov,

-Haide ziii! M-ai făcut curioasă! Îi răspund eu.

-Hai să jucăm adevăr și provocare. Îmi răspunde ea.

Ce? Adevăr sau provocare? Fata pune ceva la cale.....La cine de uită? Liam? Ups acum m-am prins, vulpe mică ai pus ochii pe pradă, prima dată în viață!

-Eu sunt de acord. Spune Celest.

-Și noi la fel! Răspund Matteo și Liam.

-Iar voi? Întreabă Iulia uitându-se spre mine și Karl.

-E cam copilăros dar fie! Tu ce zici iubire?

-Fac ceea ce faci tu indiferent despre ce e vorba. Spune el și își așeză capul pe pieptul meu lăsând un mic sărut.

Toti au zâmbit așa că am început jocul. Am fost prima care trebuia să întreb așa că l-am ales pe Liam, fără motiv, așa am vrut.

-Liam fi tu primul.

-Aleg... Mhm.... Provocare să începem interesant. Spun cu un zâmbet unde ochii lui tot pe Iulia erau.

Mă uit la ea în timp ce simt că îmi vine o idee genială. Dacă tot suntem toți adulți să o facem ca la carte zic.

-Să nu spuneți că sunt rea, voi ați ales să jucați. Îi avertizeaz, Liam sărută orice fată de aici, nu aveți voie să refuzați, spun și mă uit la ele.

-Orice fată? punctează Karl.

-Da, răspund eu uitându-mă în privirea lui care parcă îmi spunea  ,, să vezi ce îi fac dacă pune mâna pe tine".

Se apropie de prietena mea privindu-i buzele, sa apropiat de ea și a întrebat-o dacă îi dă voie, ea a aprobat, începând un sărut lung francez și pasional, cred că au uitat că noi mai eram lângă ei. S-au oprit iar jocul a început din nou ne-am distrat dar după încă două runde ne plictisisem așa că am început să vorbim să să glumim cum nu am mai făcut-o de ceva timp.

-Claudia! Mă strigă Iulia.

-Da, răspund eu nedumerită.

-Prințesă! Nu îmi face asta! Spune Karl speriat.

-Daaa! Răspund din nou. De ce nu mă aude nimeni, aloo!

Ce să cu fac? Am sânge pe față, o nu!

Nu-mi spune că i-ar sunt cu tine Stela mă rog în gândul meu, ce sa întâmplat nu am făcut nimic greșit.

-Stella! Strig panicată.

-Da draga mea! Apare ea în spatele meu.

-Ce caut eu aici!

-Ei bine Claudia forma ta de vampir sa activat, ești în formă completă, vraja pusă de mama ta sa desfăcut!Ai pe mâna o brățară nu o da jos,te protejază de lumina zilei, poți mânca orice stai liniștită.Îmi spune cu un zâmbet forțat.

-Cee?! Eu vampir! Nu, nu, nu! Strig eu căzând în genunchi. E imposibil Stella!

-Mama ta încă trăiește Claudia, caut-o și găsește-ți răspunsurile, te vei trezi după ce eu plec, vei avea nevoie de sânge, însă încearcă să nu-i rănești pe cei apropiați, găsește o cale să pleci de acolo când te trezești. Mă sfătuiește și brusc dispare.

-Nu, nu, Stella! Mai spune-mi ceva eu cum o găsesc pe mama. Spun supărată și lovesc podeaua cu pumnul drept.

Deschid încet ochii, Iulia dormea lângă mine însă am reușit să plec fugind pe geam. Alergam super repede este greu de controlat dar mă descurc, norocul meu este că acum e noapte și nu mă poate vedea lumea. Simt miros de sânge chiar în fața mea, un băiat care mergea liniștit a fost atacat de mine fără ezitare, l-am făcut să rămână fără sânge, sincer nu e așa bun cum credeam eu.

După ce fomea mi-a fost potolită simt cum niște lacrimi mi se scurg pe față. Parcă mă simt fericită oarecum, tocmai am aflat că mama trăiește, însă de ce a mințit, de ce nu mă vizita măcar, ma lăsat să sufăr atâți ani și de boala asta cât și de singurătate. Acum mai aflu că am devenit și vampir, cum o să mai fiu împreună cu Karl acum, cum reușit tentației de a bea sânge când am nevoie, cum pot să nu ucid oameni nevinovați. Am o mulțime de întrebări însă acum trebuie să ajung acasă.

Am ajuns din nou în camera de unde plecasem, mi-am pus mâna blând pe a Iuliei pentru a o trezi.

-Claudia! Fată iar mă lași să mor aici de griji! Îmi reproșează și mă îmbrățișează strâns.

-Ar trebui să fi deja obișnuită cu asta, nu e prima dată. Îi răspund eu cu lacrimi în ochii.

-Nu plânge nu e vina ta! Trebuie să reziști ne ai pe noi lângă tine! Spune ea cu o expresie sigură.

-Mulțumesc! Atât îi spun înainte de a îmi bea ceaiul făcut de ea.

Ciudat nu e nici o diferență, deci pot mânca ca până acum? Iulia se ridică și îmi spune că îi va chema pe toți să vadă că m-am trezit. Mi-a spus că dormisem o săptămână. Atât de mult să simt ca și cum ar fi fost doar 10 minute. Nici 5 minute nu a durat că toți au intrat grăbiți pe ușă primul fiind cel pe care îl iubesc și de cel de care mi-a fost doar chiar dacă pentru mine nu a durat mai mult de 10 minute. Au venit și nick cât și Mia sincer mă așteptam la asta.

-Regina mea! spune și se așeză lângă mine și mă sărută pe frunte ușor.

Îmi place cum ma numit, aprob acestă poreclă.

-Surioară, ești bine? Mă întrebă îngrijorat.

-Da, ca să știe toată lumea sunt bine! Le răspund eu.

-Claudiaaaaa! Spune Matteo aproape plângând. Prietena mea, mi-ai dat de înțeles că nu te mai trezești. Spune și îl îmbrățișez.

-Nu scăpați de mine așa de repede!

Toți sau bucurat să mă vadă bine însă eu eram adâncită în tristețe, cum o să trăiesc fără ei, îi iubesc prea mult. Nu am să suport să îi văd cum ei mor încet iar eu să rămân la fel, nu vreau asta! Am încercat să mă calmez, le-am zis prietenul pe mei să plece cu excepția Iuliei și a lui Karl deoarece ei erau oameni în care aveam mare încredere. Și pe Nick și Mia Iași lasă să stea însă nu vreau să-i speriu sau să-i îngrijorez.

-Iubire, Iulia vreau să vă spun ceva! Îi informez după ce rămânemi singuri.

Va continua....

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

În următorul capitol veți mai afla ceva șocant zic eu, știu că asta e o schimbare uriașă dar sper să vă placă! ❤

Voi poștă curând, vă pup💋💋