Medicamentul. Regăsire

Capitolul 9

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Claudia pov,

Fix de asta nu aveam nevoie, durerea mea de cap sigur se va agrava dacă stau mult timp în preajma lui.

-Dacă ai chef de tachinari să ști că nu am starea necesară.

-Of of, ce a pățit dragostea mea?

-Mă doare capul și nu am chef de glume, ce ar fi dacă mai lasă în pace?

-Am o veste pentru tine.

-Spune, nu am mult timp la dispoziție... Spun cu o privire serioasă.

-De acum încolo ai voi să pleci din acest loc, cu condiția de a mă anunța înainte.

-Ok, super, acum am să plec.

-Bine... Îmi răspunde pe un ton suspicios.

De ce ar face asta? Sigur pune ceva la cale, am o impresie rea. Am ieșit din casă surprinsă de lucrul spus de karl cu câteva minute înainte. Ținuta mea este simplă un hanorac roșu și o pereche de colanți negri.

Aveam poftă de ceva dulce așa că am mers la cofetăria mea preferată, unde m-am întâlnit cu Amna verișoara mea preferată. Totul a mers bine, mi-am comandat bautura preferată, m-am relaxat fără să realizez că se făcuse deja 10 seara. Fix de o plimbare în timpul nopții îmi mai lipsea, dacă aveam parte și de ceva acțiune era perfect!

Pauza asta de la muncă mă omoară psihic, tot ce fac timp de 3 luni încoace e să stau, să merg la evenimente să mă cert cu Karl și să mănânc, e absolut plictisitor. În timp ce eu îmi făceam plimbarea spre casă aud pe cineva în spatele meu. Perfect, acțiune! Imi scot un briceag din haină și încetinesc. Îi simțeam prezența în spatele meu, avea un pistol la el care la lipit de spatele meu fix unde se afla inima.

Opa nu e începător, sunt sigură că știa că dacă îmi poziționa pistolul la cap puteam să scap simplu, însă acum e puțin mai dificil. Mam oprit brusc fără frică și l-am întrebat.

-Ce vrei? Și cine ești? spun încrezătoare.

Omul nu a zis nimic pentru un moment.

-Sunt coșmarul tău! îmi spune persoana necunoscută.

Nu am reușit să mă abțin și am inceput să râd ceea ce presupun că la înfuriat puțin pe acest străin. Bine să înceapă treaba! Cu ajutorul forței mele am reușit să îl lovesc cu cotul în stomat, l-am făcut să facă câțiva pași în spate însă a reușit să tragă pe trăgaci, am fost împușcată în umăr? Nu cred, în toți ăștia 11 ani de lupte nu am fost împușcată doar o singură dată iar acum acest nimeni mă împușcată, acest lucru mă enervat la culme, mi-am ieșit din minți și am alergat spre el

Mi-am folosit viteza ca distragere și am luat asta ca o oportunitate de al lovi la față. El a căzut pe spate iar eu am continuat să-l lovesc până când și-a pierdut cunoștința, sincer voiam să-l omor dar nu aveam timp de închisoare acum, plus că aveam o durere în umăr cum nu am mai simțit de mult.

Mi-am pus mana pe rană că sa încerc să opresc sângerarea. Am mers așa până în fața casei, nu am cheile așa că am băut la ușă, cineva a deschis ușa însă nu am apucat să văd cine era pentru că deja leșinasem.

M-am trezit din nou în camera aia Albă și mare în care mam întâlnit cu Stella, după câteva secunde a apărut și ea, ceva cu care era deja obișnuita chiar dacă am întâlnit-o o singură dată.