Medicamentul. Regăsire

Capitolul 2

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
  Claudia pov,

Când am intrat în camera lui ca să îi iau mâncarea rămasă brusc ma prins de mână.

-Cu ce vă pot ajuta, spun eu cu un zâmbet fals pe față.

-Ne-am mai întâlnit?, ma intreaba el cu o față serioasă.

-Nu cred că am făcut-o, spun eu dând din cap negativ.

-Bine fie poți pleca, spune el în ce îmi dădea drumul la mână.

Am stans repede ce aveam de strâns și am plecat încet din cameră. Acei ochi reci, erau fix ca ai mei, parcă mă vedeam pe mine în el, se simțea ciudat.
Sunt scoasă din gândurile mele de prietena mea dragă Iulia.

-Hei e prima dată când pari îngândurată ești bine? mă întreabă Iulia îngrijorată.

-Mhm? Sunt bine, stai liniștită, am încercat să maschez.

-Aș minți dacă aș zice că te cred dar trecem peste, spune ea cu o față îngrijorată.

Mi-am făcut treaba liniștită însă orice făceam tot la ochi lui mă gândeam. Eu trebuia să îi copiez laptopul pe un stic ca să aflăm ce urmau să facă, după asta decidem dacă îl asasinăm sau nu.

Pentru că noi nu suntem ca ceilalți care omoră cu plăcere, noi omorâm dacă trebuie, iar echipa asta nu se omoră cu plăcere, asta cât timp rămân liderul ei.

Deși eu sunt a doua șefă a organizației nu-mi place să fiu stricată șefa, pentru mine toți suntem egali, fără excepți.

În timp ce eu aducema niște rufe la spălat am observat că erau și ale lui acolo, am luat-o ca pe o scuză de a merge din nou la el în cameră.

-Domule sunteți aici? Întreb eu.

-Ce vrei, îmi spune el puțin enervat.

-Vam adus hainele, îi răspund.

-Lasă-le în dormitor și pleacă! Îmi spune el.

Ei bine partea cu lasă-le în dormitor o fac, cât despre cea cu pleacă nu cred că o fac. Ăsta era momentul în care o să-mi termin treaba. Norocul meu era că laptopul lui era pe masa din dormitor, am introdus stilul și l-am pus să copieze. În timp ce el copia am auzit cum apă de la dus sa oprit.

Upss asta nu e semn bun, haide grăbește-te, nu mă lasă. I-am putut auzi pași cum se apropiau de mine, încă 2 secunde... Da. Am sărit repede în șifonier, să sperăm că se pune să doarmă.

Când a intrat în cameră nici nu sa schimbat și a și adormit. Asta a fost deschizătura mea, am deschis ușa încet, am ieșit în liniște am deschis și a doua ușa, și am figit la Iulia să îi spun că am terminat.

Am fost atât de bucuroasă că scap de acestă ținută și de peruca asta încât am uitat de stația mea din urechi. M-am oprit și le-am spus ce avut de spus prin stație.

Nu credeam că va fi atât de ușoară misiunea asta, mă așteptam la mai mult, însă nu mai vreau să am de aface cu o persoană ca el, mia fost de ajuns.