Capitolul 15

230 14 2
                                    

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Claudia,

Stau și o priveasc cu ură pe fata care îmi facea viața un calvar. Sora mea vitregă, Lora, care chiar acum se uită la mine. Încerc să o ignor, însă nu îmi de ales decât să o înfrunt cu Karl și Matteo în spatele meu. Sa apropiat de noi punând ochii pe prietenul lui Karl.

-Îmi pare bine să te revăd surioara! Îmi spune cu un zâmbet malefic aș putea spune. Nu ți-a fost dor de mine?

-De ce mai întrebi dacă ști deja răspunsul? Îi spun eu deja deranjată de prezența ei. Ce vrei Lora?

-Sincer îmi place acel bărbat, mi-l dai? Îmi spune arătând spre Matteo. E frumușel rău.

-Dragă surioara din câte știu acel bărbat are nevoie de o femeie, nu de o fetișcană de 17 ani. Spun încrezătore în răspunsul meu.

O vedeam cum se enerva, îi adoram expresia de pe față, de ar ști părinții ei cum a venit îmbrăcată ar dezmoșteni-o. Avea un top roz decolatat în V, o pereche de colanți negri prin care îi puteam vedea lenjeria iar în picioare avea niște tenesi.

-Ști fetiță cred că ai greșit locul.Spun privind-o în ochii.

-Ce vrei să spui?

-Clubul pentru parașute e pe cealaltă stradă. Spun eu râzând.

-Ahh, Claudia am să-ți arăt eu. Mă amenință și după pleacă..

-Da, da ne mai vedem. Spun sarcastic.

Eu și băieți râdeam de evenimentul tocmai întâmplat. Mă plictisesem așa că ne-am luat echipamentul și am plecat înapoi acasă, am urcat în mașină unde a fost liniște până într-un moment.

-Spune-mi e adevărat ce știu? mă întreabă el.

-La ce te referi? Spun nedumerită.

-Mama ta fost un asasin puternic, care a fost ucisă de un mafiot acel fiind tatăl meu. Îmi spune fiind atent la șosea.

-Ce? Asta îmi spune că deja ști de ce mam întors atunci, nu? Spun eu puțin speriată.

-Normal iubire, răzbunarea are un gust bun, însă pare că nu te-ai decis la ce tabără să rămâi, îți spun nu o să te rănesc nicodată ești Prințesa mea nu aș permite ca acel corp să fie rănit, indiferent de motiv. Îmi spune el și oprește mașina pe o margine de drum.

-Asta însemnă că nu ești supărat pe mine, așa-i? Spun eu privindu-l în ochii..

Sa uitat câteva secunde la mine parcă mă dezbraca din priviri. Sa mai uitat în ochi mei încă câteva secunde fără da un răspunde.

-Deci ai de gând să spui ce..... Sunt întreruptă de un sărut inrezistent.

Ne despărțim din sărut se uita din nou la mine, și îmi spune.

-Tu ce crezi sunt supărat? Îmi spune cu o sprânceană ridicată.

-Așa am crezut. Spun timidă, de ce sunt așa vulnerabilă când sunt cu el?

Medicamentul. RegăsireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum