Medicamentul. Regăsire

Capitolul 24

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Claudia,

Am reușit să scot acel briceag, care din fericire nu mia atins organele principale, și l-am înfipt la ea în inima. Și-a dat duhul prea repede și nu mi-a plăcut asta dar măcar am scăpat de ea.

Eu la rândul meu am închis ochii dar nu am murit doar am adormit la Karl în brațe din cauza oboseli.

Totul sa întâmplat foarte rapid nu puteam opri acest eveniment. După ce m-am trezit a doua zi am pornit în căutarea mamei, mătușa sigur a închis o undeva pe lângă casa ei.

Fratele meu dormea când am plecat tot ce vreau e să nu se trezească. Karl e și el cu mine nu am putut pleca singura.

Eram îngrijorată din cauza a unui mesaj primit în dimineața asta trimis de mia. Aveam o nouă misiune timp de 5 luni în spania.

Nu pot pleca acum asa că am amânat puțin însă nu o pot face la nesfârșit.

-Mama!! Spune ceva dacă mă auzi, fă un zgomot orice!! Strig cât de tare pot.

-Calmează te iubire totul va fi bine.

Și eu sper să fie bine, tot ce îmi doaream era o viață obișnuită cu puțină acțiune dar deja sunt epuizată. Am auzit un zgomot de unde dintr-un subsol și ne-am repezit să ajungem acolo.

Din păcate nu era ea era doar o pisică blocată. Mă bucur că am ajutat pisicuța însă voiam să-mi ajut mama mai mult.

Undeva în depărtare se zarise un castel imens speram ca și mama să fie acolo. Am ajuns la o poartă imensă neagră care se putea deschide dacă o împingeai cu puțină forță.

Am pășit încet în curtea imensă analizând fiecare pas și lucru de acolo ca să fiu sigură că nu erau instalate capcane.

Când am deschis usa de la intrare ne-a întâmpinat un majordom mai bătrân care nu ne-a atacat spre surprinderea mea.

-Domnișoara Claudia, bine ați venit, vă rog intrați. Îmi spune acel bătrânel.

-Ne cunoaștem? Întreb.

-Nu domnișoară eu sunt Wiliam majordomul doamnei Eva.

-Mama? Unde e?

-Nu vă pot spune asta.

-Cum adică nu-mi poți spune ea e mama, spune mi unde e! Răspundem mi la întrebare sau am să te fac să răspunzi chiar eu!

-Îmi pare rău domnișoară dar trebuie să plec.

-nu, nu!! Și a plecat!

-Eu zic să profităm de ocazie și să explorăm acest castel.

-Buna ideee!

Am urcat la etaj pentru al explora și pentru a găsi locația mamei. Dacă nu pleca îl sfâșiam, nu mai am răbdare ca să mă pot calma.

Am explorat fiecare colțișor din castel însă nimic de ajutor. Se făcuse deja târziu așa că ne-am decis să mergem înapoi la noi acasă împreună cu fratele meu care dormea chiar si când am ajuns noi acolo.

Încă sunt cu gândul la acel majordom care a refuzat să-mi răspundă la întrebare.

Are mult curaj în el însă nu scapă așa ușor nu se va termina aici, am să-l caut și-i îl voi face să-mi răspundă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dragii mei timpul meu e limitat sper să înțelegeti, e un cap scurt știu dar timpul mă omoară. Va pup și sper sa vă placa ❤😘