Medicamentul. Regăsire

Capitolul 20

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Claudia,

Am intrat în încăpere când brusc sau auzit o mulțime de voci strigând ,, La mulți ani! " , ce drăguț, acesta a fost primul meu gând. I-am sărit la Iulia în brațe de bucurie, e prima mea petrecere de zi de naștere, celelalte le-am petreceam plângând în cameră.

Ochii mei au început să lăcrimeze atunci când am primit un buchet uriaș de trandafiri, erau roși, culoarea mea preferată. L-am sărutat pe cel de la care mile-am primit (de la Karl) și am plecat până la o masă cu băuturi alături de Iulia.

-Spune-mi și mie cine a venit cu ideea asta nemaipomenită? O întreb înainte de ami încerca sucul de portocale.

-Iubitul tău sau soțul tau nici nu știu cum săi zic. Îmi răspunde ea.

-Se pare că nu-l prea simpatizezi. Îi răspund eu puțin șocată.

-Nu o fac și nici nu o voi face, o fi făcut el acum o surpriză frumoasă dar asta nu înseamnă că am încredere în el, și dacă îți frânge inima îi distrug! Imi spune ea cu o privire tăioasă.

-Bine gata am înțeles, vino să dansăm! Îi spun și o i-au cu mine pe ringul de dans unde am fost centrul atenției

Mă distram alături de Mia și Iulia în timp ce Karl, Nick și Liam se uitau la noi. Inițial nu mi-a păsat adică știu că nu am făcut ceva rău însă ceva ma șocat teribil, Mia și fratele meu se sărutău lângă Karl , la bar. Ce!?Asta le întrece pe toate, ziua asta devine din ce în ce mai interesantă.

Am plecat afară pentru a lua o mică pauză, stateam liniștită lângă mașină cu un pahar de vin în mână când simt o mână care era pusă pe umărul meu.

Am reacționat rapid sucindui mâna, era un bărbat blond de cel puțin 50 de ani care mirosea a băutură extraordinar de tare.
Avea un cuțit cu care a încercat să mă taie pe față, PE FAȚĂ! Nu scapă viu din situația asta!

Karl,

Mă plimbam înafara clădiri fiind deja plictisit fiindcă femeia mea a dispărut din ringul de dans, nu aveam la ce să mă uit iar băieți mei sunt ,, ocupați". Mă plimbam uitându-mă la luna și stelele de pe cer când aud un țipăt de bărbat. Mă apropi de locul de unde sa auzit strigătul și o văd pe Claudia plină de sânge pe față și pe corp.

-Claudia! Ești bine? Spun și îi pun mâna pe față.

-Karl, doar nu credeai că acesta e sângele meu? Îmi răspunde râzând.

-N-am voie să fiu îngrijorat? Îi răspund și o sărut.

-Ei bine cum și vezi sunt bine, acum să ne întoarcem la distracție! Îmi spune se îndreaptă spre intrare.

-Hei, hei, unde crezi că mergi așa?

-La petrecerea mea, logic!

-Nu cred că ar fi o idee bună să intri acolo plină de sânge, știind că majoritatea sunt vampiri.

-Da, am uitat. Îmi răspund oftând.

-Am pregatit o rochie în mașină, e unul dintre cadourile tale, du-te deschide l. Îi spun eu zâmbind.

-Iubire ești salvator de vieți! Spune ea și aleargă spre mașină.