Capitolul 21

159 13 7
                                    

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Claudia,

Mă aflu la mall alături de Mia, căutam ceva să mă calmeze, dimineață am vazut asistenta lui Karl uitându-se dulce la soțul meu, și am nevoie de ceva să mă calmeze. Am intrat într-un magazin de parfumuri deoarece am simțit un miros magnetic.

Persoanele de acolo se uitau cu scârbă la mine chiar dacă eu mă forțam să vorbeasc frumos cu ele, ce nesimțite. Mia era și ea iritată de prezența lor, așa că am fost de acord să plecăm ca să nu fac ravagii, ototul a fost bine până când am auzit o fată de acolo spunând ceva ce mi-a dat foc.

-Normal că pleacă, nu e loc pentru săraci ca ele! Spune ea râzând pe la spate.

De unde a dedus ea că suntem sărace? Da eram îmbrăcate simplu dar asta nu înseamnă că sunt săracă, și nici măcar nu ma lăsat să plec ca măcar să nu o aud. Am reacționat din impuls și am luat o vază care i-am aruncat-o în față.

-Javră, am vorbit calm cu tine și tu așa vorbești, am să-ți distrug toată familia pentru asta! Spun și le dau comandă să închidă magazinul și să plece ca să rămână doar cei care am eu treabă.

-Doamnă, cred că ați putea să le iertați, sunt noi și nu v-au recunoscut. Îmi spune doamna responsabilă de magazin.

-Asta înseamnă că nu le-ați instruit bine, dar am să trec peste și am să vă las în viață cu o excepție bineînțeles. Spun și prind fata care ma insult și îmi infing colți în gâtul ei.

Termin cu ea care avea un sânge teribil și merg afară unde mă aștepta Mia. Am ieșit de acolo puțin mai calmă ceea ce era un semn bun.

-Ești bine? Mă întreabă ea.

-Nu eu sunt persoana la care trebuie să-i pui întrebarea asta. Spun și mă îndepărteaz de ea.

Stăteam liniștită lângă o canapea curățându-mi sângele de pe mâini și aud o femeie vorbind cu mine.

-Mia cara (draga mea) chiar tu ești?

Mă întorc din reflex auzind cum mi s-a adresat, așa făcea doar mama.

-Mama? Spun și îmi întorc privirea și văd o femeie cu părul lung de aceași culoare ca a mea, deci nu poate fi mama, ea e brunetă.

-Claudia, iubita mamei! Spune și mă ia în brațe.

-Nu poate fi, e un vis, chiar e adevărat? Spun și încep să plâng.

Stăteam la ea în brațe și brusc aud o voce.

Claudia! Claudia! Trezește-te Claudia!

Și mă ridic brusc, respirație îmi era greoaie și vedeam în ceață însă îmi puteam da seama că ce care mă trezit din acel vis e Iulia. Mă uitam pe pereți cu lacrimi în ochii care plângeau fără voia mea.

Prietena mea ma luat în brațe încercând să mă calmeze.

-Știu că doare dragă dar trecem noi peste ele împreună. Îmi spune la ureche.

-E seara? Cât am dormit?

-O zi, mai speriat pentru a nu știu câta oară!

-Karl, el unde e? O întreb îngrijorată.

-Îți caută mama cu nick alături. Vrei să îți aduc ceva să mănânci?

-Nu Iulia, mă duc eu, am nevoie de o plimbare.

-Bine atunci.

Am reușit într-un final să mă ridic în ciuda corpului meu care era tot amorțit. Am ajuns la bucatarie și o durere insuportabilă de cap ma năvălit. Nu-mi mai simțeam corpul iar corpul meu pierdute echilibrul și mă aflu în cădere când simt două brațe care erau pe talia mea.

-Mica mea pisicuță, sunt aici nu te spreia. Imi spune și mă sărută pe obraz.

Karl,

Am zărit o la timp și am reușit să ajung la ea înainte de a atinge podeaua, ce a fost în capul ei să doarmă 1 zi din cauza stresului și acum să se plimbe prin casă în starea asta. Nu o pot dezamăgi și eu, trebuie să găsesc femeia aia cu orice preț.

Am căutat în toată Italia și am gasit ceva ce ne poate duce la ea da e mult efort pentru a ajunge acolo, însă trebuie să confirm ca e acolo. Nu-mi permit să pierd timp, mâine dimineață îi spun asta Claudiei.

Am stat majoritatea timpului în birou verificând locația și îmi pregăteam lucrurile pentru acțiune. Mi se făcuse puțin foame așa că m-am dus până la bucătărie să caut ceva ca să îmi potolească foamea. Am ajuns acolo iar Claudia era în fața mea, slăbită, se vedea că abia se ține pe picioare, am observat că urma să piarda echilibrul așa că am alergat spre ea ca să o prind prinde, și am reușit.

-Mica mea pisicuță, sunt aici nu te spreia. Spun văzându-i fața puțin confuză.

A adormit la mine în brațe să sperăm că maine se va face bine, am chemat și doctorul familie să-mi confirme asta. Am lăsat-o să doarmă, I-am trimis și prietena acasă ca să se odihnească iar eu am plecat până la sala de antrenament din casă. Ca să îmi descarc stresul acumulat săptămâna asta. Făceam deja exerciții de 2 ore, era trecut de miezul nopții iar eu nu aveam stare să dorm. Însă am vrut să-mi văd prințesa și am plecat la ea.

Doarme ca un îngeraș, am stat cu brațele pe marginea patului și o priveam, nu am cum să nu iubești fata asta e absolut adorabilă. O devoram din priviri. Am să fac orice îmi stă în puteri săi găsesc mama, să o fac fericita,o să fac ca toată tristețea să din ea dispară definitiv.Nu am să-mi mai las prințesa să sufere,e a mea și mereu va fi așa. Iar fericirea ei e misiunea mea!Însă s-a întors pe altă parte, of of iubire, a început să râdă și atunci mi-am dat seama că era trează.

-Râzi? Așa îți ignori tu soțul? Lasă că vezi tu.

-Hei nu mă mai pipăi! Îmi spune copleșită de râsete. Am râs prea mult, oprește te!

-Mă bucur că ești bine. Spun și o mușc de ureche. Te iubesc spun încet la ureche, și îi sărut gâtul scurt.

-Și eu te iubesc, dar de ce nu dormi e târziu? Îmi spune ea îngrijorată..

-Am aceași întrebare, iubirea mea. Îi răspund eu.

-M-am trezit că nu erai tu lângă mine. Îmi spune și mă sărută pe buze.

I-am pus mâna pe talie și m-am asezat lângă ea ca să o pot îmbrățișa, asta mă va ajuta să dorm. Îi spun noapte buna o sărut pe frunte chiar dacă ea deja adormise, femeia asta poate adormi în mai puțin de o secundă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bună dragele mele, scuzați întârzierea, spre să vă placă, vă ador🥰♥💋💋

Mic anunț am adăugat ceva la nume spre să nu vă supărați și am schimbat și coperta, păreri? 😊

Medicamentul. RegăsireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum