Medicamentul. Regăsire

Capitolul 17

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Karl,

Mă simt ușurat să aflu că sa trezit, nu mă pot obișnui cu boala asta a ei. După ce toți prietenii ei au vizitat-o ea le-a cerut să plece vrând să se odihnească, când am vrut să plec și eu ea ne oprește pe mine și pe o fată. M-am intors și am așteptat să ne spună ce sa întâmplat.

-Iubire, Iulia vreau să vă spun ceva. Spune ea uitându-se la cearceaf.

Eu și prietena ei ne-am așezat lângă ea ca să o încurajam, părea important.

-Spune iubita! o încurajez.

-Sunt vampir, stiu că o să mă credeți nebună și știu că pare ireal dar așa este! Boala asta a mea era din cauza unei amărâte de vrăji care îmi împiedica forma de vampir, tocmai am aflat că și mama trăiește, femeia de care mi-a fost dor și care mi-a dat viață trăieste. Era să mor de atâtea ori că am pierdut numărul, spune și își dă drumul lacrimilor, nu sunt nebună chiar e adevărat chiar acum 20 de minute am omorât un om golindul de sânge. Ne spune printre la lacrimi.

-Shh, suntem aici. Îi spune prietena ei luând-o în brațe.

-Gata iubita, te credem doar nu mai plânge.

Sincer chiar o cred, știind deja de existența lor, mama e un vampir la fel ca ea, cât despre mine sunt un hybrid un om jumătate vampir. Tata a încercat să o înfrunte pe mama ei însă el a reușit doar să o adoarmă după să fugă, însă de atunci nu am auzit se ea, am avut doar 14 ani pe atunci, încă nu sunt bătrân adică nici nu am ajuns la 100 .

În timp ce ele două se îmbrățișau am observat ceva mai ciudat, ochii acelei fete, își schimbau culoarea, sunt roși, un vampir, unul pur! Cum nu am simțit-o, cum a trecut nedectetată? Ce mai urmează toți ceilalți ce mai sunt?

Claudia,

Mă bucur că nu mă consideră vreo nebună, chiar mă liniștește și parcă mă simt extrem de bucuroasă, însă ceva e ciudat. Când am mers prin oraș acum 20 de minute am simțit mirosul oamenilor însă toți prietenii mei au un alt miros, chiar și Karl mirose diferit. Mă despart din îmbrățișare și îmi folosesc viteza pentru a pleca lângă geam în cealaltă parte a camerei.

-Claudia, ce sa întâmplat? Mă întreabă Iulia.

-Prințesă ești bine?

-Nici unul din voi nu e om! Spun și simt cu ochii mei își schimbă culoarea.

-Se pare că nu mai pot ascunde asta, nu? Îmi răspunde Iulia.

-Bun miros ai iubita.

-Deci ce mi-ați ascuns amândoi! Spun supărată.

-Eu sunt vampir, Începe Iulia, scuze că am ascuns asta însă așteptam momentul în care devi un vampir.

-Eu sunt la fel ca tine prințesă, doar că eu sunt doar pe jumătate, nu am vrut să te speri și chiar dacă știam că nu o să funcționeze aveam în gând să te fac la fel ca mine însă văd că nu mai e nevoie. Spune el și zâmbește.

-Lăsați-mă să analizeaz asta, vreau să fiu singură.

-Dar Claudia, începe Iulia.

-Am spus plecați! Spun arătându-le ușa. Iar ei plecă.

Mă uitam pe geam încercând să procesez lucruri întâmplate în aceste luni. Nu era de ajuns că m-am îndrăgostit de un mafiot care mai e și un vampir acum mai aflu că și eu sunt la fel. Prietena mea e un vampir pas fel ca mine, sincer acum se leagă mai bine câteva chestii, mai exact comportamentul. Mai aflu însă că și mama, mult iubita mea mamă trăiește, ce mai urmează să am și o altă soră sau frate? Viața mi s-a întors cu susul în jos, cum ar trebui eu să reacționez la astea? Ce ar trebui să fac mă întreb pe mine și aud cum Ella menajera mă strigă.

-Domnișoară? Imi atrage atenția, scuze că vă deranjez însă doamna și domnul Conner sunt aici! Mă informează ea.

Bun astai bună, fix de asta aveam eu nevoie chiar acum, ce zi bună am și eu. Oftez și îmi schimb hainele cu ceva puțin mai elegant și cobor la parter. Când am ajuns acolo ei deja vorbeau cu Karl în timp ce prieteni mei stăteau în sufragerie la un film cred, în orice caz erau calmi. Mă duc în spatele soțului mei iar toată atenția lor sa aruncat asupra mea.

-Ce vreți? Știu e arogant dar merită nu am ce face.

-Iubita mea, începe mama vitregă, cum te simți? Ai mâncat bine zilele astea? Mă întreabă ea analizând tot ce însemn eu.

-Ești bolnavă? o întreb dezgustată de acel comportament.

-Nu dragă sunt bine!

-Karl ce se întâmplă? Îl întreb curioasă.

-Ei bine iubire acești oameni te vor înapoi în familia lor vrând să divorțăm! îmi spune parcă omorându-l din priviri pe tata.

-Ce?spun și încep să râd. Ei mă vor înapoi? Oamenii care mau dat afară din casă și care mi-au distrus viața când stăteam cu ei, acești oameni? Defapt ar trebui să vă multumesc, dacă nu ați fi făcut asta poate că acum eram moartă. Exclama eu.

-Dragă noi îți vrem binele, îți promitem că ne-am schimbat mai dă-ne o șansă! Mă roagă tata.

-Acum îmi ceri o a doua șansă? Mai ști când am făcut la fel TATĂ? Ști ce ai facut ai spus că sunt o dezamăgire și un gunoi, fix așa ai spus și acum îmi ceri o a doua șansă, pfff, nicodată, acum vă rog să plecați.

-Dar scumpo, începe tata.

-Soția mea a spus să plecați! Intervine Karl, Sau vreți să vă scot eu!

-Bine vom pleca, însă vom reveni. Ne spune mama vitregă.

Am respirat ușurată când am văzut că au ieșit pe ușă, m-am întors spre scări, voiam să plec la mine însă Karl mă oprește cu o îmbrățișare din spate.

-Mai stai puțin cu mine nu te mai suport departe de mine nici măcar pentru o secundă! Imi spune el în șoaptă la ureche lăsând un semn roșu pe gât.

Va continua...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Am făcut o modificare mică, e mai interesant așa 😊

Păreri dragi mei?
E ceva ce nu vă place?

Multumesc pentru că citiți acesta carte vă pup❤.