Keep Navigating: O Poveste de Fugă

Capitolul 3

A plecat. Am îmbrăcat hainele aduse și am ieșit pe punte. Stătea și se uita în sus zâmbea. M-am apropiat de ea. Apoi zâmbetul a dispărut. Se uita la mine că de obicei. Ținea în mână un mop și la picioare avea o găleată. Mi-a înmânat mopul și mi-a spus că trebuie să curăț.
A plecat. Părul ei negru se legăna în bătaia vântului. Tot ce am făcut a fost să curăț și să curăț la nesfârșit. Apoi am văzut o ghiulea rostogoli-duse în direcția mea. Am sărit în lateral. Ghiuleaua se rostogoli. Apoi am văzut că s-au oprit. Apoi am văzut cum căpitanul a venit.
- Cine a rostogolit aia?! a tunat spre echipaj.
Din fericire timonierul s-au apropiat de mine.
- De ce e nervoasă? am întrebat.
- De obicei echipajul rostogolește ghiulele spre persoane pe care nu le acceptă, mi-a șoptit el.
- Atunci de ce e furioasă? Ea nu mă acceptase.
Poate vroia să fie ea prima?
Cuvintele lui m-au trezit la realitate :
- Din moment ce nu te-a aruncat încă la rechini nu are probleme cu tine. E supărată pentru că echipajul nu acceptă decizia ei în privința ta.
- Rechini?! Sunt rechini în aceste ape?
- În unele zone.
Ea se plimba în fața echipajului alineat în fața mea.
- Acum e timpul pentru mărturisiri. Cine a fost să recunoască acum!
- De ce se teme? a îndrăznit să-l întreb.
- Deobicei e dură cu pedepsele. Ai grijă.
După zece secunde s-au oprit. Era cu fața la ei.
Apoi unul dintre ei a pășit în față. Ea s-a întors spre timonier.
-In proximo desine nos defluere. Relinque eum quocumque voles.
- Ce a fost asta?
- Latină, a răspuns o voce din fața mea.
M-am uitat în sus. Era tot ea. Avea un zâmbet învingător, dar totuși puțin șiret.
- Continuați treaba! Ce vă uitați așa? a spus ea în timp ce a bătut din palme scurt.
Prima zi pe navă s-au dovedit mult mai grea decât îmi imaginasem. Mai aveam o zi. Și dacă nu o impresionam ajungeam în mare sau oriunde altundeva. Eram speriată, dar m-am gândit că voi reuși.
- Poți să o faci! am șoptit pentru mine însămi.