Keep Navigating: O Poveste de Fugă

Capitolul 8

Dacă era Ludovic (logodnicul)?! Nu eram gata să renunț acum. După 3 săptămâni am învățat destule și eram gata de război. Nu mergeam la propria nuntă veci. Nu asta aveam de gând.
Gândurile îmi șuierau prin cap. Alergau libere cu viteza luminii. Apoi vocea Anhelicei m-a scos din transă.
- Pregătiți-vă de luptă! E de-a noastră acum! Încărcați tunurile! Pregătiți frânghiile, Jack i-a cârma. Încercăm să sărim pe partea lor, da?
- Da, șefa!
Eram uluită de rapiditatea cu care a escaladat situația. Mă întrebam dacă chiar simte ceva pentru mine oricât de puțin sau dacă nu, cât i-a luat să creeze acest discurs.
Apoi am auzit două lucruri înainte ca haosul să se dezlănțuie.
- Foc!
Și bubuitul tunurilor. Nava nu s-a lipsit de viteză și mișcări line, grațioase de nava  adversară. Și apoi toți cei din jurul meu au sărit pe nava cealaltă. Clinchetul metalului mă înconjura și apoi am văzut o mișcare rapidă. Tata alergând spre mine. Era un vis. Nu-i așa? Ca și iluzia din mijlocul mării. Un vis și era real. Eram sigură când să mă îmbrățișeze pașii s-au oprit. Am văzut un vârf de sabie în fața mea îndreptat spre tata. Anhelica nu-l slăbea din privire.
- Înapoi! N-o atinge!
- Hei! mi-am pus mâna pe umărul ei. E tatăl meu. Nu a făcut nimic. Vrea să ne ajute.
A lăsat jos arma. Tata m-a strâns în brațe. Mă îmbrățișa tare ca și cum i-ar fi frică să nu mă piardă. Mi-a ridicat capul și m-a sărutat pe frunte.
- Alegere greșită, scumpo.
Mi-a dat drumul. Anhelica s-a...speriat? A ridicat sabia repede spre gâtul lui.
Nu, nu așa ceva nu se poate.... De ce?
A făcut un pas. Sabia se atingea firav de gâtul tatei.
- Ce se întâmplă!? Nu m-ai suport! Tată!
- Ai ales greșit. Nu trebuia să fugi. Cred că prietenii tăi vor murii, a râs.
Atunci am auzit un țipat surd.
Am văzut cum dintr-o tăietură de pe braț lui Anhelica îi curge sânge. A slăbit strânsoarea sabiei pentru un moment. Tata ținea un pumnal însângerat în mână. Și apoi am văzut-o înjunghiată, căzând pe genunchi. Iar tata era vinovatul.
- Anhelica!
Își ținea mâinile încleștate pe mânerul pumnalului. Sabie era pe lemnul îmbibat în sânge.
M-am întors la tata.
- De ce faci asta!? Ce ți-a făcut?!
- Ți-am spus deja. Ai făcut o alegere greșită. O gaură în corabie. Și acum te scufunzi.
Angelica a înghițit în sec. A ridicat capul. Era puțin amețită.
- În final este parte din călătorie, a zâmbit acru. Hei! Ce stai acolo ca proasta? Ce te-am învățat noi toți? Înfruntă pericolul!
- Nu..nu..pot! Mi-e frică!
Mi-am simțit lacrimile pe obraji. Nu mai rezistam.
- Luna. Fugi!
S-a ridicat stângaci, dar rapid cu sabia în mână și la lovit pe tata în braț.
Am alergat. Încercam să scap de tot echipajul tatei.
- Jack!
S-a întors rapid. A fugit la mine și m-a îmbrățișat strâns.
- Unde erați fetelor mi-am făcut griji!
Mă uitam cum toți mor din cauza mea. La Jack care era rănit și mă gândeam la Anhelica. Toți mor din cauza mea. Și cuvintele tatei îmi răsunau în cap.
,,- Alegere greșită, scumpo."