Keep Navigating: O Poveste de Fugă

Capitolul 11

În fața mea se desfășurau câteva fire de nisip întinzând-use că o pânză în fața covorului de iarbă. Poate că era periculos, dar gândul că nu plutesc în van a câștigat. Am înotat și fugit pe plajă. M-am descălțat și am luat cizmele în mână.
Nisipul îmi gâdila degetele. Chiar dacă era fierbinte și îmi ardea tălpile era plăcut.
O oră mai târziu am pornit în căutarea unui adăpost. Spre surprinderea mea era mai puțin înfricoșător decât am crezut. Nu m-a atacat nimic... încă. Am auzit de mai multe ori animale, dar nimic destul de aproape încât să fie periculos.
Am reușit să găsesc un copac mare. Am făcut multe drumuri pe plajă în găsirea lemnelor și alte materiale utile.
Plăcile găsite le-am legat cu ce am găsit să nu cadă.
O căsuță în copac. Era destul de sigur. Atât cât era puțin stabilă. Nici măcar adăpost nu-l pot să spun. Era câte plăci de lemn pe care să stau. Am crezut că sunt mai brează și puternică, dar mi-a luat o zi întreagă. Noaptea asta a fost sigură deocamdată. Am incercat să fac un fel de acoperiș de dimineață, dar am pus doar câteva frunze și o pânză găsită pe plajă.
Am umblat pe plajă apoi. Și fără să realizez am ațipit.
Când m-am trezit, mai bine zis am fost trezită am văzut niște persoane în depărtare. Cearta dintre ei mă trezise.
M-am apropiat cu grijă.

Trei membri din echipajul tatei. Unul de al nostru. Jack. Ahhh... Tatăl .... Me..u
Și Anhelica? Nu știu, poate..... o sclavă?
Era o femeie sigur, dar stătea jos pe o creangă și în fața ei se certau echipajele și tata cu Jack.
Mi-au dat lacrimile. Prietenii mei erau vii. Erau bine. Și nu sunt singură.
Am fugit și i-am îmbrățișat pe amândoi. Jack și tata. Familia mea.
Jack era surprins să mă vadă le-am dat drumul. Mi-am ațintit privirea asupra ei. Era Anhelica. Puțin mai slabă și palidă, dar era bine. Toți erau bandajați.
Mi-am amintit de luptă și tot ce s-a întâmplat. Era în trecut. Nu mai era important pentru mine. Se lăsase tăcerea decât venisem. În afară de Anhelica toți se uitau unul la altul cu supărare și ură.
Anhelica s-au ridicat într-o fracțiune de secundă.
Jack a ripostat:
- Ar fi bine să te odihnești, șefa. Tocmai ai fost înjunghiată, s-au întors spre tata de acest nenorocit fără inimă!
- E prizoniera noastră, a spus tata calm. Voi ați naufragiat aici din întâmplare. Mâine vine o corabie și Luna va fi a noastră împreună cu iubita ta.
- Nu este iubita mea!! a urlat Jack roșu de rușine.
- Vă m-ai certați mult pe mine!? s-au răstit ea. Nu merg cu tine! i-am spus tatei.
- Vezi! N-ai contr
- Tot șefa ta rămân, i-am tăiat-o înainte ca Jack să termine de vorbit. Cum ești Luna? Căutăm unde să dormim?
Până acum am fost puțin cam ignorată, dar nu mă așteptam la această atenție specială.
Toți se uitau la mine imediat ce a spus ,,Luna". Parcă uitaseră că eram acolo în afară de Anhelica.
- B-b-ine, m-am bâlbâit eu.
Am plecat.
- Am deja un fel de adăpost, am spus mândră. Este ai...ci.
Dispăruse.
- Păi.. atunci ce faci mâine? Tatăl tău nu se dă bătut până nu te măriți cu colonistul Bla Bla din Nu ne interesează unde.
Se vedea pe fața ei. Nu-i păsa de tata ori logodnicul meu. Poate era doar o poveste clasică pentru ea,.dar ce m-ai știam era că vrea să mă păstreze.
- Rămâi cu noi, nu?
De ce mă întreabă asta acum. Nu mă întrebase opinia sau ce aveam de gând sau voiam să fac până acum.
-Da? eram nesigură.
Nici eu nu știam. Era seară. Nu contează adăpostul dădeau zori imediat.
Ne-am dus înapoi. Corabia venise. Erau toți pe ea. Urcasem ambele.
- Ce se întâmplă aici? m-am trezit întrebând.
- Mutare greșită, scumpă mea.
- Tată! am strigat.
Îngrozită, nervoasă, tristă, bucuroasă?
Am văzut sânge pe jos prietenii mei și echipajele moarte. Tata cu un cuțit însângerat în mână.
Am căzut în genunchi cu mâinile deasupra capului.