Keep Navigating: O Poveste de Fugă

Capitolul 4

Ultima zi. Hai că poți! În mintea mea totul părea mai simplu. M-am îmbrăcat repede cu hainele primite. Și am urcat.
- Cu ce ajut azi?
Jack părea adâncit în gânduri.
- Heii!
Mi-am fluturat mână în fața lui.
- Băi!
A tresărit.
- De când erai, ești acolo? s-a bâlbâit el.
Ce se petrece aici?
-De ceva timp. Ce s-a întâmplat? Păreai adâncit în gânduri. Spune-mi!
- Calm, s-a auzit o voce din spatele meu.
Iar era căpitanul.
A trecut pe lângă mine ignorând total faptul că exist chiar dacă ea e cea ce a strigat la mine acum două secunde să mă calmez.
- Deci pentru ce m-ai chemat așa de dimineață? Trebuie să existe un motiv dacă ai făcut-o așa din senin. Ce este?
Amândoi parcă uitaseră că eram acolo. Cel puțin Jack. Dintr-odată cum a apărut ea a devenit serios.
- Păi se apropie o furtună.
- Și?
Părea așa neinteresată de furtună că putea muri.
- De ce nu o ocolim?
- Este una mare. Și ne-ar lua mult să facem asta. Și apoi ne-am abate foarte mult de la traseu. Și așa știți că ne grăbim.
- Știu asta, Jack!
Era nervoasă.
- Ok. Atunci treci prin ea.
- Dddoamnă! Ăă căpitane! Este una foarte puternică!
- Atunci i-au eu cârma dacă tu nu poți.
- Dar aveți treabă!
- Ăă! Nu-mi pasă!
S-a răstit așa tare la el că a Jack a tresărit.
Eram foarte interesată de ce urma, dar dintr-odată și-a reamintit de mine.
- Mișcă la treabă! Îți scade valoarea stând aici. Du-te!
- Dar, nu știu ce să fac.
Eram puțin mai încrezătoare. Dacă aș fi spălat puntea aș fi auzit conversația. Acum spălatul punții era lucrul ce mi-l doresc cel mai mult.
- Du-te sub punte și ajută la aprovizionarea cu ghiulele.
- Dar e doar o fată. Nu are atâta putere! a protestat Jack.
S-a întors spre mine. După privirea ei ar fi dorit să-l arunce pe el în mare și să mă păstreze pe mine.
- Crezi că poți face ceea ce am cerut?
Poate, nu știam nici eu exact.
- Da! am zis cu hotărâre. Da, o voi face!
- Fată bună. Acum poți să pleci.
M-am întors și am mers în jos pe scară. Am ales locul care este exact mai aproape de cârma și am început să muncesc. Podeaua fiind din lemn nu oprea sunetul așa bine. Așa că puteam auzi bine conversația dacă eram atentă.
Am văzut lada cu ghiulele. Am cuprins una cu mâinile și mi-am folosit toată forța să o ridic. Fiecare tun avea o ladă în care trebuia să le pun. Am ridicat ghiuleaua sau mai bine am încercat. Era așa grea!
M-am întors. Am numărat tunurile de care mă ocupam. 1,2,3......5, cu ălea sunt 7..... mai sunt și acelea, ceea ce înseamnă că am 10 tunuri.
- Nu voi reuși niciodată să umplu zece lăzi într-o zi! Am lovit cu piciorul lada șubredă din care am încercat să iau prima ghiulea.