Lumina sufletului meu { Yoonmin} +18

🌨️12🌨️

                   Era puțin trecut de miezul nopții dar locul din dreapta albăstrelului era încă gol. Jin lucra din nou până târziu? Taehyung deja se obișnuise cu programul dat peste cap al perechii sale în preajma sărbătorilor, dar oare nu era deja prea mult? Mai erau în jur de patru zile până l-a Ajun iar ei nici măcar nu împodobiseră bradul, asta în condițiile în care îl decorau cu două săptămâni înainte. Promisese că își va lua liber pentru a petrece aceste momente împreună, dar s-a ales praf și pulbere de acea promisiune. Ce s-ar fi putut întampla atât de grav încât promisiunea dată să se piardă în Neant?

                  Privind la ceasul de pe peretele din fața patului ce indica ora douăsprezece și cincisprezece minute, a dat pătura la o parte de pe trupul său înveșmântat în pijamale pufoase grii, și-a ascuns piciorușele în papuceii pufoși și a pornit cu pași mici spre biroul lui Jin. Iubitul său lucra de acasă în această perioadă și mergea la birou doar dacă era absolut necesar, dar chiar și așa...nu ieșea prea mult din încăperea transformată în birou de acasă. Abia dacă mai luau mesele împreună și mereu era pe fugă. Asta trebuia să înceteze. Îi respecta locul de muncă și era mândru de el, dar avea nevoie și el de dragostea și atenția sa, însă brunetul era prea ancorat în munca lui stupidă pentru a-și da seama că vulpoiul îi simțea lipsa.

                  Ajuns față în față cu ușa din lemn greoi a ezitat. Oare era în regulă să-l deranjeze? Poate era prins într-un caz important, dar de când acorzi mai multă atenție locului de muncă decât propriei familii? Năsucul a început să i se miște agitat iar codița să i se înfoaie ca un pămătuf când a simțit parfum străin cu tente fructate ce sigur nu aparținea lor. Era un parfum de damă iar cele mai negre vise păreau să prindă contur când un chicot de femeie se aude de după acea ușă.

                 Ei, să fie al naibii dacă va permite ca o femeiușcă să pună mâna pe ce este al lui. Și ce căuta în casa lor la acea oră din noapte? Fără a-i păsa că deranjează a deschis ușa având grijă să o izbească de perete pentru a se face auzit. Năsucul i s-a încrețit când acel parfum l-a izbit din plin, era mult prea fructat pentru gusturile sale. Părea că femeia în cauză a vărsat o întreagă sticlă de parfum de ea.

                Și vorbind de intrusa ce le-a invadat spațiul intim, aceasta era o femeie înaltă ce purta o fustă albă, strâmtă cu o palmă mai sus de genunchi, ce îi evidenția picioarele albe, subțiri, susținute în echilibru perfect pe niște tocuri înalte negre subțiri, o cămașă albă asortată perfect cu fusta ce se mula pe talia subțirică și în zona pieptului unde se făceau pierduți câțiva nasturi pentru a oferi o privire superbă asupra bustului generos, un păr bogat roșcat ondulat ce îi aluneca ispititor pe spate în combinație cu irișii verzui ca ochii unei pisici, iar piesa de rezistență ce ademenea bărbații era felul seducător în care își trecea degetele pe deasupra gâtului alb încadrat de un lănțișor simplu din aur alb.

                  Era o femeie frumoasă, ispită pentru bărbați, iar Jin era ispită pentru femei. Dar nu îi va permite acestei femei să-și pună gheruțele pe bărbatul lui, căci Tae avea ceva ce această femeie nu avea, albăstrelul era un hibrid vulpe și putea fi șiret, viclean și seducător exact ca o vulpe.

Jin:- Tae? De ce nu dormi?

                Vocea surprinsă a brunetului sparge tensiunea din încăpere ce putea fi tăiată cu cuțitul la cât de intensă se simțea. Era surprins să-și vadă perechea intrând pe ușă ca un taifun, când era sigur că adormise. Tae adormea ca un puișor după ce servea o cană de ciocolată caldă cu scorțișoară și bezele iar în această seară a avut porție dublă, dar dintr-un motiv era încă treaz și părea extrem de iritat de ceva anume.

Taehyung :- Tu de ce nu ești în dormitor? Din nou?

                 Îi răspunde acesta la întrebare cu o altă întrebare. Se săturase să adoarmă singur și să se trezească tot singur. Dintr-un cuplu perfect ajunseseră colegi de apartament. Avea nevoie de atenția iubitului său și îl va face să înțeleagă asta într-un fel sau altul.

Jin:- Tae...

                A dat să îi răspundă albăstrelului dar și-a închis gurița când și-a dat seama că nu avea ce explicație să îi ofere. Îl cam neglijase în ultima vreme, își promisese că acesta va fi ultimul caz la care mai participa înainte de a-și lua concediu, dar nu se aștepta ca Ha Ri, colega sa, să vină la ei acasă pentru a rezolva mai repede cazul. Nu putea să o dea afară cu forța, nu?

Ha Ri:- Credeam că vom lucra singuri la caz.

                  Vocea roșcatei îi irită și mai tare pe Tae ce părea că mai are foarte puțin și își înfige gheruțele în părul ei.

Taehyung :- Taci, asta este între mine și el.

                  Se rățoiește acesta la roșcată, codița sa mișcându-se agitată dintr-o parte în alta ca o elice gata să-și ia zborul, iar urechiușele îi stăteau ridicate în sus ca niște ventuze.

Jin:- Tae, te rog fi amabil. Ha Ri ți-a vorbit frumos.

                  Îi atrage atenția cu privire la comportamentul său, deșii Tae nu a fost nepoliticos în vreun fel, însă prezența roșcatei doar punea paie pe foc. Pe Tae îl enerva faptul că Jin nu vedea cine este instigatorul în ecuația asta.

Taehyung:- I-am vorbit politicos, nu știu ce ai auzit greșit în vorbele mele. Ea se bagă în conversația noastră. Trimite-o acasă, trebuie să discutăm.

                 Și-a spus acesta ultimul cuvânt și spera că Jin o va trimite frumușel acasă, dar ceea ce a urmat l-a lăsat fără cuvinte și cu un nod dureros în piept.

Jin:- Ha Ri nu se va duce acasă în noaptea asta, este târziu și avem de lucru. Du-te la culcare Tae.

Taehyung :- Poftim?

                 Abia ce a rostit acest cuvânt cu un iz de amărăciune evidentă. Nu putea crede ceea ce tocmai a auzit. Își bătea cumva joc de el? Cum putea în aceste circumstanțe să ia apărarea acelei femei ce s-a băgat ca o lipitoare între ei? Bărbatul din fața lui nu semăna deloc cu acel Kim Seokjin pe care îl cunoscuse. Roșcata avusese grijă să distrugă tot ceea ce a fost frumos între ei.

Jin :- Discutăm mâine când te vei calma.

                A încercat să-și justifice cuvintele de dinainte deșii știa că a dat-o în bară, ochișorii umezi ai albăstrelului spuneau totul. Dar cuvintele spuse nu mai puteau fi retrase, iar Taehyung ține ranchiună. Va regreta mult și bine ceea ce a spus în această seară.

Taehyung :- Bine Jin, foarte bine. Nu ai decât să dormi pe canapea. Tu cu mine în pat nu vii până nu-ți dai seama ce ai greșit.

                Era gata să se întoarcă spre dormitor și să încuie ușa, Jin nu are decât să doarmă pe covor, când a remarcat o ceașcă de cafea pe măsuța de sticlă din mijlocul camerei. S-a îndreptat spre ceașcă sub privirile confuze ale celor doi, a prins ceașca călduță și alunecând „accidental” pe covor a vărsat ceașca pe fusta femeii, lichidul maroniu imprimându-se imediat în țesătura albă a fustei.

Ha Ri:- Cum îndrăznești?

                 A chițăit aceasta când lichidul amărui i-a atins pielea, conștientă fiind că pata aceea nu avea să iasă prea ușor.

Jin :- Taehyung...

                 Tonul său a încercat să fie dojenitor dar un zâmbet amuzat îi juca pe buze. Ha Ri și-o merita, nu este o idee înțeleaptă să-l iriți pe Tae când știi că mai face astfel de...boacăne mai mult sau mai puțin intenționat, în special împotriva celor pe care nu îi place, iar Ha Ri nu se număra printre persoanele sale preferate.

Taehyung :- Am alunecat, greșeala mea. Covorul ăsta este foarte...pufos și alunecos.

               Cuvintele sale aveau un înțeles nu tocmai cuminte, dar văzând chipul șocat al roșcatei...a meritat. S-a întors și a plecat din cameră trântind ușa în urma lui.