Lumina sufletului meu { Yoonmin} +18

🥀6🥀

           Yoongi a lăsat tava pe o noptieră și s-a așezat pe marginea patului. Și-a dus palma pe fruntea celui mai tânăr îndepărtând șuvițele de păr roz de pe fruntea sa. În acel moment a văzut semnul de pe tâmpla sa. Un punct roz ce semăna cu o urmă de glonț. Jin a avut dreptate. Jimin...Jimin era perechea sa. Jimin era al lui.

Yoongi :- Dacă ai știi cine sunt, m-ai putea privi oare la fel?

        Șoptește brunetul pentru a nu îl trezi pe Jimin. Îi era teamă de respingere. Teama de a fi respins îl îngrozea. Nu îi era teamă pentru viața sa, nu dădea doi bani pe ea. Se îngrijorat pentru viața lui Jimin. El era atât de tânăr, atât de pur și de fragil, avea toată viața înainte. Nu putea să îi răpească viața de sub picioare în acest fel. Nu putea fi un ticălos mai mare decât era deja.

      Acum că îl analiza cu atenție, Jimin era o frumusețe în persoană. Gene lungi și negre, față micuță și pufoasă, ten palid și catifelat, buze pline roșiatice și mereu umede, mânuțele sale ca de bebe și trupul apetisant. O pereche cum mulți ar visa. Dar poate trece așa de ușor peste dragostea sa pentru Hoseok? Deșii Jin i-a deschis ochii, dragostea sa pentru Hoseok a fost reală. Dar înțelegea că pe atunci Jimin încă nu a fost major. Și este mai mult ca sigur că abuzurile sale au început odată ce a împlinit 18 ani. Căci din acel moment, Yoongi a simțit numai junghiuri în piept. Unele îl lăsau fără suflu, sau se trezea cu lacrimi pe obraji din senin. Când Hoseok a murit, totul a fost mult mai rău. Durerea pierderi sale, precum și durerea pe care o simțea din cauza lui Jimin, i-au creat un zid de gheață în jurul inimii. Acel zid de nepătruns ce a fost topit de vata de zahar ce dormea ca un prunc în patul său.

     Jimin a mormăit în sens semn că începea să se trezească. I-a sărut fruntea și i-a mângâiat mănuța cea mică.

Jimin :- Yoonie?

Yoongi :- Sunt aici Jiminie. Hai să papi.

       Jimin s-a ridicat în funduleț și a căscat. Atunci Yoongi a observat lipsa colțișorilor.

Yoongi :- Jiminie? Unde îți sunt colțișorii?

Jimin:- Colțișorii de lapte au căzut. La următoarea căldură vor apărea cei noi.

Yoongi :- Și când va fi asta?

Jimin:- Într-o săptămână.

Yoongi :- Am înțeles. Hai papă.

     Yoongi îi așează tava pe genunchi și îl privește cu blândețe. Într-o săptămână, deci? Se gândea mereu la spusele lui Jin. Cum să facă asta cu Jimin, el încă era ca un copil. Știa că asta este sănătos, și îi va face bine însă...îi era frică că după acea noapte se va îndrăgosti iremediabil de cel cu părul roz. Odată ce și marcarea avea lor era deja decis...nu va mai putea sta departe de el.

Yoongi :- Jimin...crezi în Îngeri ai Morții?

Jimin:- Da. Am întâlnit unul când aveam 9 ani.

Yoongi :- Poftim? Pe cine ai întâlnit mai exact?

Jimin:- Hmm...avea părul roșcat și o privire foarte aspră.

Yoongi :- Imposibil...

     Destinul se juca cu Yoongi într-un mod foarte crud și neplăcut. Nu era deloc plăcut ceea ce se întâmplă. Hoseok? Hoseok al lui s-a dus după Jimin? Yoongi ar fi trebuit să o facă, el l-a salvat pe Jimin când era în pântecul lui Myung Dae, ce să caute Hoseok la Jimin?

Yoongi :- Jimin...nu te-ai uitat în ochii lui, nu?

Jimin :- Jiminie nu a făcut asta. Un zeu m-a salvat.