Lumina sufletului meu { Yoonmin} +18

🌹5🌹

Yoongi:- Ce este cu Jimin?

           Glasul lui Yoongi a sunat mai alarmat decât ar fi trebuit să sune defapt. El chiar era îngrijorat pentru Jimin? Chiar așa de tare îl afectează băiatul cu părul roz?

Jin :- Jimin...este o persoană omisă.

Yoongi :- Uite o glumă pe care nu pot să o diger.

Jin:- Asta nu este o glumă. Am fost la sediu. Ai un munte de dosare de raportat. Mă gândeam să te ajut cu munca. Nu prea vreau să recunosc asta dar...ești sunbaenim pentru mine.

Yoongi :- Nu credeam că o să apuc ziua în care îmi vei spune așa.

Jin:- Cu plăcere, nu îți mai spun altă dată. În fine. Am găsit raportul cu persoanele omise. Ai două persoane omise. Ești sigur că este prima dată când îl vezi pe Jimin?

      Yoongi cade pe gânduri. Chiar era prima dată când îl vedea pe Jimin? Nu ar trebui să simtă o așa afecțiune pentru el dacă se întâlneau pentru prima dată. Și totuși...de ce se simte așa? Jimin era o persoană ce reușea să câștige afecțiunea oricui dar nu și a lui Yoongi. Îi intrii tare greu în inimă brunetului. Dar de ce asta? Cum a reușit micuțul ăla să îi facă inima înghețată a lui Yoongi să bată așa de tare.

Yoongi:- Îmi pare cunoscut. Dar nu cred că ne-am mai întâlnit.

Jin:- Acum 22 de ani...trebuia să iei două suflete. Asta nu s-a întâmplat, nu-i așa?

      Yoongi se concentrează să își amintească ce anume s-a întâmplat acum 22 de ani. Zăpadă...sânge...flori...un tânăr de 25 de ani, însărcinat în ultima lună...cerea îndurare pentru pruncul încă nenăscut.

Flashback

        Sângele tânărului se întindea pe zăpada albă și pură. Scâncete îi părăseau încet buzele uscate cerând ajutor Cerurilor pentru punctul din pântecul său.

—Te rog...salvează-mă. Dacă mă aude cineva, vă rog. Salvați-mă. Salvați-mă, vă implor. Cineva, vă rog.

      Ca și cum ruga i-a fost ascultată, Îngerul Morții a apărut lângă trupul îndurerat. În mână avea două plicuri negre, unde se aflau două scrisori cu numele sufletelor ce trebuiau ridicate.

„Park Myung Dae, Vârstă :25 de ani”

„Fără nume, Vârstă : 0”.

      Cel cu vârsta 0 îi dădea de gândit. În fața sa se afla o singură persoană. Dar de ce două bilete? De ce fără nume și fără vârstă? Unde ar trebui să găsească o așa persoană?

—Cine sunteți?

Yoongi:- Sunt cineva.

—Ajutați-mă. Vă rog, ajutați-mă!

Yoongi:- Nu sunt sigur.

—Nu pot muri așa.

      În acel moment Yoongi a auzit o inimă micuță bătând în pântecul tânărului aflat în suferință. Un copil. Un copil se afla în pântec. Cel fără nume și fără vârstă era acel copil aflat în pântecul celui tânăr.

Yoongi :- Deci nu mă implori să te salvez pe tine...

—Doar copilul...

Yoongi :- Ai noroc. Ai întâlnit un Înger al Morții cu inima blândă. În seara asta nu vreau să văd un copil murind.

     În acel moment Yoongi a făcut ceva ce nu ar fi trebuit să facă niciodată. A salvat două persoane de la moarte. Două persoane omise de pe listă.