Lumina sufletului meu { Yoonmin} +18

💮3💮

—YOONIE!

             Auzind strigătul lui Jimin din baie, Yoongi se ridică repede de pe pat și deschide cu viteză ușa la baie sperând că Jimin nu a căzut pe gresia alunecoasă.

Yoongi :- Ai pățit ceva Jiminie?

Jimin :- Lui Jiminie i-a intrat baloane în ochi.

     Cel mic se smiorcăie frecându-si ochișorul. Yoongi s-a așezat pe marginea căzii încercând să îi dea mâna lui Jiminie la o parte pentru a vedea dacă este ceva grav.

Yoongi :- Lasă-l pe Yoonie să vadă Jiminie.

Jimin :- Dar pe Jiminie îl ustură lău.

Yoongi :- De asta vreau să văd, ca să facem durerea să spună pa pa lui Jiminie.

       Yoongi nu a crezut vreodată că îi va vorbi cuiva așa de drăgăstos și de dulce. Nu s-a gândit vreodată că va avea în casă un hibrid, un hibrid ce are nevoie de iubire și de consolare, un hibrid ce se agață cu mânuțele de el ca de un suport de salvare. În lumea întunecată a lui Yoongi, Jimin strălucea mai tare ca o stea.
  
      Jimin și-a luat mănuța de la ochișor iar cu greutate și-a deschis ochișorul cu pricina. Yoongi a dat cu puțină apă pentru ca usturimea să treacă și a mai adăugat și un pupic. De când este el așa de iubitor? Mai până ieri ar fi fost în stare și să îl bată pe Jin cu o matură dacă spunea vreun lucru dulce iar acum...totul părea așa de natural.

Jimin :- Mulțumesc Yoonie. Jiminie se simte mai bine acum.

Yoongi :- Mă bucur de asta. Puțin mai târziu va veni Seokjin hyung pe la noi, alături de hibridul său. Este în regulă.

Jimin :- Este în regulă cu hibridul dar dacă hyung nu îl va plăcea pe Jiminie?

Yoongi :- Asta este imposibil. Jin place pe toată lumea. Nu este o persoană rea.

Jimin:- Dacă Yoonie spune...Jiminie are încredere în Yoonie.

      Despre asta Yoongi nu prea avea ce să spună. Nici el nu știa sigur când o persoană a avut atâta încredere în el. Inocența lui Jimin era pur divină. Yoongi ar fi vrut să îl cuprindă în brațele sale, să îl ascundă la pieptul său și să nu îi mai dea drumul vreodată. Sentimentul de protecție venea natural, de parcă ar fi perfect normal ceea ce face. Pentru prima dată în doi ani Yoongi era împăcat cu el însuși.

      Îl scoate cu grijă pe Jimin din cada cu apă și îi șterge corpul cu grijă mare să nu îi rănească codița. Îi șterge și parul moale iar când ajunge la urechiușe Jimin începe să toarcă.

Jimin :- Poate Yoonie să îl mângâie pe Jiminie după urechiușe? Lui Jiminie îi place mult asta.

Yoongi :- Trebuia să îmi spui de la început puișor.

      Yoongi îl mângâie în spatele urechilor și îi sărută fruntea. Se pare că Jimin nu avea vreo problemă în a sta complet dezbrăcat, dar nici Yoongi nu avea o problemă să îl vadă gol. În opinia sa Jimin avea un corp superb și un fuduleț rotund și apetisant. Nu, nu trebuia să se gândească la Jimin în felul acela. Micuțul era încă speriat, slăbit și în dureri. Încă nu avea încredere în el. Va trece mult timp până ca Yoongi să câștige încrederea lui Jimin.

     Îl ridică în brațele sale și merge în dormitor. Îl lasă pe Jimin pe pat și îi pune pe el o pereche de chiloței unde a făcut o gaură pentru a-și scoate codița iar pe deasupra un hanorac de-al său, ce îi ajungea puțin mai jos de coapse. Lui Jimin îi plăcea mirosul lui Yoongi. Se simțea plăcut mai ales când brațele celui mare se înfășurau în jurul trupului său.