Lumina sufletului meu { Yoonmin} +18

🌻8🌻

         Nervozitate și îngrijorare, asta era tot ceea ce putea simții Yoongi în momentul de față. Cum de a crezut că este o idee bună să îl lase pe Jimin singur? Evident că s-a întâmplat ceva rău, dar nu se aștepta în veci vecilor la ce avea să urmeze. De fiecare dată când avea un presentiment prost acesta s-a adeverit. De data asta nu va permite ca lui Jimin să i se întâmple ceva. Nu câtă vreme el are ceva de spus în legătură cu asta.

     S-a oprit pentru prima dată acasă la Namjoon. Avea nevoie de ajutor dacă avea să facă o tâmpenie. Ca Înger al Morții nu avea voie să ia o viață, el colectează doar sufletul la momentul morții, nu și produce moartea. Dar aici este vorba de Jimin, nu va putea sta calm dacă îi lipsește până și un fir de păr.

       Kookie dormea, așa că Namjoon s-a putut strecura afară. Kookie era deja marcat iar casa era bine păzită. Nu i se va întâmpla nimic câteva ore cât lipsește.

Namjoon :- Știi unde se află?

Yoongi :- Știu prea bine unde se află.

Namjoon :-Yoongi ar trebui să te calmezi. Dacă Jimin te vede așa tensionat...

Yoongi :- Nu pot să mă calmez. Jimin este în pericol și e doar vina mea.

Namjoon :- Hei, hei, nu este vina ta. De ce ar fi vina ta?

Yoongi :- L-am lăsat singur și s-a întâmplat asta. Nu am să mi-o iert niciodată dacă i se întâmplă ceva.

      Își strânge nervos pumnii pe lângă corp. Era vina sa, asta își repeta mereu în minte. Jimin este ca un nufăr. Prea pur pentru o lume așa de rea. Prea pur pentru a sta lângă un Înger al Morții. Dar încurcate sunt căile destinului. Nu avea ce să facă. Trebuia să își aceepte menirea. Trebuie să îl salveze pe Jimin. Vai de pielea celui care s-a atins de micuțul său Mochi.

      Odată cu lăsarea nopții Namjoon și Yoongi au ajuns pe un drum de țară. De o parte și de alta se afla pădure iar pe o singură parte a drumului erau felinare ce luminau șoseaua. Un cadru sinistru mai ales luna plină ce stătea mândră pe cer. În depărtare...o mașină mică te teren, iar în mașină...Jimin amenințat cu pistolul la tâmplă, cu lacrimi ce curgeau neîncetat pe obrajii săi pufoși și speriat.

     Totul s-a întâmplat așa de repede încât avea senzația că visează. Că totul este doar un coșmar urât de care are parte. Dacă acesta era un coșmar...voia să se trezească cât mai repede pentru a scăpa din ghearele acestui vis oribil.

     Mașina s-a oprit în momentul în care toate becurile de pe drum s-au stins subit. O liniște ca de moarte s-a așternut dintr-o dată. Nici măcar animalele din pădure nu se mai auzeau. Nu se auzea absolut nimic.

       Din fața mașinii, apar doua siluete ce pășeau în mod precaut spre mașină. Răpitorii nu aveau habar ceea ce îi aștepta.  Jimin reușește să schițeze un zâmbet când vede chipul frumos al celui de care s-a îndrăgostit. Chipul lui Yoongi al său.

    Privirea lui Yoongi a fost cea ce a provocat fiori reci pe spatele celor doi. S-au legat de iubitul unui Înger al Morții. Proastă alegere căci un Înger al Morții nu iartă niciodată, Yoongi cu atât mai puțin.

     Fără a mai amâna un singur moment, Namjoon a despicat mașina în două despărțind răpitorii de micul pui de pisică ce stătea speriat pe locul său. Nu știa că abilitatea unui Goblin îi permite lui Namjoon să facă asta.

     Partea de mașină în care se aflau răpitorii, s-a mai deplasat câțiva metrii urmând să cadă peste cei doi. Le-a provocat doar mici răni, nimic care să le pună viața în pericol.

     Namjoon s-a sprijnit de mașină pentru a o menține nemișcată ca Jimin să fie în siguranță până va coborâ.

    Yoongi a mers pe partea lui Jimin și a deschis portiera așteptând ca puiul său mic și speriat să coboare. Acum mai mult ca niciodată avea nevoie de diplomație și calmitate pentru a nu îl speria și mai pe Jimin.

Yoongi :- Ar trebui să ieși.

      Jimin a aprobat cuminte din cap încă în șoc după toate câte s-au întâmplat. A prins tremurând mâna lui Yoongi dar când piciorele sale au atins solul, s-a dezechilibrat. Yoongi a acționat imediat și a cuprins trupul firav al lui Jimin în brațele sale. Cel mic încă era extrem de speriat. Îi tremura în brațe iar Yoongi simțeam cum moare cu adevărat.

Yoongi :- Așteaptă puțin aici.

Jimin:- Ce ai de gând să faci? O să-i omori? Nu o să-i omori nu-i așa?

Yoongi :- Nu. Nu-ți face griji. Nu îi voi omorî. O să le arât doar cât de supărat sunt, astfel încât o să creadă că ar fi mai bine să moară.

     Yoongi s-a îndreptat spre partea de mașină unde cei doi se zbătea ca niște șoareci în cușcă.

Yoongi :- Timp de două zile, acest drum va dispărea de pe harta. Asta înseamnă că nu o să vă găsească nimeni timp de două zile. O să credeți că sunteți pe moarte, dar nu veți muri. Din fericire, poliția vă va găsi peste doua zile. O să plătiți pentru delictul săvârșit. Ar trebui să fiți recunoscători că nu trebuie să-mi plătiți mie. Câteodată, se ascunde un Înger al Morții printre cei pe care îi terorizați. Mulțumiți-i băiatului.

      Brunetul s-a îndepărtat de cei doi dar Namjoon nu avea să stea cu mâinile în sân. Acest incident nu trebuia dezvăluit lumii.

Namjoon :- Voi doi v-ați certat. Asta e tot. Nu ați văzut nimic. Ah. Nu o să vă mai împăcați niciodată.

       Acestea fiind spuse vei trei de îndreaptă spre casă. Un drum lung până acasă cu un Jimin încă șocat de tot ceea ce s-a întâmplat, ce încă nu conștientizează ce era să se întâmple.

Jimin :- O mașină...nu ați adus o mașină?

Namjoon :- Noi nu circulăm în mașini.

Jimin :- Ah. Poate...Vă întreb, pentru orice eventualitate. Sunt mort? Ăsta e drumul spre viața de apoi?

Yoongi :- E doar un drum de țară. Tocmai te-am salvat.

     Jimin a rămas tăcut. Ce mai era de spus. Însă pe Namjoon îl tot sâcâie în gând. Cum nu ar îndrăzni să vorbească cu voce tare, pentru a nu îl speria pe Jimin, cel mai sigur era să gândească iar Yoongi să îi răspundă tot prin intermediul mintii.

Namjoon :- Sunt foarte curios când vom auzi "Mulțumesc că m-ați salvat? “

Yoongi :- Calmează-te. Suntem cu un puști care încă nu s-a calmat!

Jimin :- Nu mi-am dat seama că voi doi sunteți apropiați. Am cerut să fiu salvat, deci cum ar trebui să reacționez când văd că vii împreuna cu Goblinul?

Namjoon :- Sunt foarte curios când o să aud "Mulțumesc că m-ai salvat? “

Yoongi :-  Taci!

     Pe moment Yoongi nu și-a dat seama că a țipat în gura mea, dar gândurile lui Namjoon îl deranjau ca niște spini. Și-a dat seama ce ton a folosit în momentul în care a văzut ochișorii plini de lacrimi ai lui Jimin. Ignorându-l total pe Namjoon, l-a ridicat pe Jimin în brațele sale și așa l-a ținut până acasă. Nici unul nu erau conștienți că din departare, doi ochi ciocolatii îi priveau cu o ură desprinsă din filme.