Lumina sufletului meu { Yoonmin} +18

🌨️10🌨️

~Nu am mai scris de foarte mult la această carte și m-am gândit că poate este momentul. Pentru voi micile mele buburuze, bucurați-vă de capitol și sper din suflet să vă placă așa cum mi-a plăcut mie când l-am scris. ~

                  Tânărul cu părul precum vata de zahăr privea pe geam jocul fulgilor de nea ce dansau în aer precum un roi de albinuțe neastâmpărate, înainte de a se așterne sub forma unui nou strat de zăpadă pufoasă peste grădina înghețată de gerul nopții, așa cum se cerne zahărul pudră peste prăjitură. Ochișorii închiși la culoare îi sclipeau privind luminițele colorate ale instalației ce împodobeau bradul de mărime medie din grădină, aducând raze colorate de lumină pe zăpada proaspăt cernută.

Yoongi:- Jiminie...ce vrei pe paste?

                Glasul cald al sufletului său pereche răsună din bucătărie, distrăgându-i atenția de la globulețele colorate ce se legănau ușurel pe ramurile bradului din cauza adierii ușoare a vântului.

Jimin:- Cașcaval te rog.

                    Și-a dat răspunsul, afundându-și piciorușele în șosetele pufoase imprimate cu reni ce îi ofereau confort și căldură, codița sa albă legănându-se în ritmul colindului ce răsuna de la televizor.

                   Cincisprezece minute mai târziu Yoongi i-a servit prânzul lui Jimin în sufragerie, lăsându-i desertul alături ce consta în turtă dulbe în formă de brăduleți coaptă de dimineață alături de un pahar cu lapte în care putea înmuia turta dulce dacă își dorea. Nu prea îi plăcea lui Yoongi să cumpere turta dulce din comerț, prefera să o facă el pentru adorabilul său motan decât să îi ofere ceva ce nici nu știa sigur ce conține. Jin l-a învățat să prepare turta dulce, iar după primele cinci încercări arse...i-a reușit, asta dacă îți place scorțișoara în exces și senzația sfărâmicioasă de ai nevoie de un pahar de apă sau lapte pentru a putea înghiți.

                Yoongi era un bărbat perfect în multe, mai puțin când vine vorba de a găti dulciuri. A încercat să învețe de la Jin dar informațiile îi intrau pe o ureche și îi ieșeau pe alta. Nu era patiser de meserie, asta este clar, se mulțumea că putea supraviețui cu ceea ce știa să gătească iar de dragul micului său motănel...încerca să-și perfecționeze gătitul, iar acum că avea un motiv pentru care să o facă...îi ieșea. Jimin nu se plângea, îi plăcea orice îi dădea Yoongi să pape și nu făcea nazuri. Atâta timp cât preparatul provenea din mânuțele îngerului său...nu îi păsa ce mănâncă. Putea mânca și pâinea goală, dacă era făcută de brunet nu conta.

Yoongi :- Poftă bună, puișor.

                  Îi urează acesta lăsând un sărut pe fruntea rozaliului, zâmbind mândru când obrajii pisoiului se colorează într-un frumos roz pudrat. Ce simțea când era împreună cu acest pisoi nu se putea explica în cuvinte. Se simțea în viață, se împlinise pe plan financiar, iar de când l-a întâlnit pe Jimin se împlinise și pe plan sentimental.

                Înainte nu putea înțelege dragostea prietenilor săi pentru perechile lor, iar dacă îi mai vedea zâmbind ca niște amorezați cu inimioare în ochi, îi venea să îi dea cap în cap poate se trezeau din visul lor roz. Dar dacă acum s-ar fi privit în oglindă ar fi văzut fix aceleași lucru, dar să fie al naibii dacă îi păsa de asta. Se simțea fericit cum nu s-a mai simțit de mult timp iar asta era tot ce conta. Nu-și putea imagina un viitor fără vata sa de zahăr preferată. Prefera să rătăcească o eternitate în Neant precum un suflet fără amintiri, decât să guste din nou aroma acră a despărțirii.

Jimin :- Yonnie nu papă?

                     Întreabă Mochi suflând în pastele înfășurate în furculiță.

Yoongi :- Nu puișor, nu-mi este foame. Papă tu și pentru mine.

                    I-a ciufulit părul rozaliu verificându-și telefonul ce afișa din nou bara de mesaje goale. Pe unde o umbla Namjoon? Ar fi trebuit să ajungă acum jumătate de oră, dar bunul său prieten nu ajunge niciodată la timp. Oare și când a venit pe lume a întârziat?

Jimin :- Yoonie papă, măcar puțin.

                  Mochi s-a ridicat pe canapea în genunchi îndreptând furgulița plină cu paste spre gurița lui Yoongi, iar brunetul nu a putut refuza gestul dulce al piersicuței sale. A păpat ceea ce Jimin i-a oferit, lăsând și un sărut pe buzele pline ale tânărului cu părul roz. Cum ar putea vreodată să se sature de acele buzițe cu gust fructat și pufoase încât avea impresia că sărută un norișor.

Yoongi :- Mochi...Namjoon va veni curând și va avea grijă de tine câteva ore, am puțină treabă în oraș, dar mă voi întoarce înainte să se întunece.

                   I-a spus brunetul verificând încă o dată telefonul dar să dea dracii dacă Namjoon știa să folosească telefonul ăla. Nici-un mesaj, nici un apel în care să îi spună că întârzie, nimic. Îi va băga telefonul ăla pe gât că de folosit oricum nu-l prea folosește.

Jimin :- Vine și Kookie?

                   A întrebat entuziasmat de gândul că se va putea juca cu iepurașul alb pe care nu-l mai văzuse de câteva luni, și dorea să îi arate noile sale achiziții, și anume colțișorii de felină matură dobândiți în urma ultimei sale călduri.

                   Căldurile lui Jimin au venit cu o zi mai devreme și deșii a fost extrem de greu să reziste felului seducător în care pisoiul se lipea de el și aromei de rodie ce o emana făcând de rușine cel mai exotic fruct, Yoongi nu s-a culcat cu el. Nu pentru că nu ar fi vrut sau Jimin nu ar fi atrăgător, din contră, numele mic al lui Jimin ar trebui să fie ispită. Dar se simțea ca și cum ar profita de el din cauza căldurilor sale, și deșii era un chin să se abțină în preajma pisoiului cu miros exotic ce îi trezea la viață cele mai fierbinți fantezii...și-a reținut dorințele și s-a concentrat doar pe nevoile rozaliului.

                 Își dorea ca experiența să fie una frumoasă, Jimin să-și amintească de asta ca de o amintire prețioasă, nu de un coșmar costumat în atracție. Dorea să îi șteargă amintirile neplăcute și dureroase ce le-a trăit înainte de a se întâlni. Și deșii au trecut câteva luni de când s-au întâlnit, Yoongi consideră că ar trebui să mai treacă un timp ca Jimin să-i poate permite să îl cunoască mai intim de atât.

               Brunetul nu-l luase pe Jimin în grija sa doar pentru nevoia sa de sex, putea la fel de bine să trăiască și fără asta. Nu știa că sunt suflete pereche atunci când s-au întâlnit, însă simțea furnicături în stomăcel de îndată ce i-a întâlnit irișii înlăcrimați, gingiile îl mâncau dorind cu ardoare ca colții să simte răcoarea nopții, iar inima sa recunoștea simfonia inimii gemene. L-a luat în grija sa pentru că dorea să o facă o faptă bună, contrar naturii sale de Înger al Morții, apoi totul a venit natural.

Jimin :- Yoonie?

                  Vocea lui Jimin l-a sustras din gândurile sale amestecate, tresărind surprins când glasul melodios al pisoiului i-a mângâiat auzul.

Yoongi :- Te iubesc Jimin.

                  Și-a sprijinit fruntea de a acestuia, trăgând în piept parfumul cu tente fructate ce persista din șamponul pe care rozaliul îl folosea.

Jimin:- Și eu te iubesc Yoonie.

                  Și-a pus mânuțele pe după gâtul acestuia strângândul în brațele sale, Yoongi așezându-i căpșorul lui Jimin pe pieptul său, în timp ce cealaltă mână și-a afundat-o în părul rozaliu simțindu-i finețea. Se simțea de parcă își trecea palma prin mătase, iar trupul lui Jimin ghemuit lângă al său îi făcea inimioară să se topească ca o bezea. Oftează de plăcere bucurându-se de aceste clipe de liniște alături de cel ce i-a fermecat întreaga lume.