Spune-mi și voi fi acolo. Volumul I: Regăsiți printr-un sărut

Partea VII: Persoanele din trecut te apără de cele din prezent

Existau sute de moduri în care mi-aș fi imaginat viitorul: o persoană celebră, o simplă angajată, să fiu într-o relație cu un prinț, să călătoresc și să mor singură, iar lista tot contiună. Însă, nu mi-aș fi imaginat niciodată acest scenariu în care, sunt elevă, scriitoare, amica cuiva care era să omoare un om, angajată omului care m-a făcut să îmi schimb viața. După vestea primită, m-am întors acasă și m-am încuiat în cameră. Am plâns toată noaptea, n-am închis niciun ochi și m-am acuzat pentru toate lucrurile care s-au întâmplat. La un moment dat, părea că totul va fi bine și voi fi fericită iar, dintr-o simplă decizie viața mea a ajuns aici. Andy m-a sunat încontinu dar, nu i-am răspuns deloc. Nu îmi venea să cred că persoana pe care o știam ca fiind una bună și cu suflet mare, ar putea omorî aproape pe cineva. Cred că sunt blestemată.

-Zoe, deschide ușa! țipă Ema în timp ce bătea în ușa cu putere. Nu poți sta acolo, ai ore și nici nu mi-ai povestit ce s-a întâmplat!

-Pleacă, Ema! Sunt bine, voi ieși când voi putea!

-Vreau să știu ce te-a făcut să plângi în halul ăsta! Nu ai mai făcut așa de când...

De când am realizat că Davis nu se va mai întoarce.

-Nu ai dreptul să mă alungi de lângă tine! continuă ea.

-Vreau să fiu singură, te rog!

-Nu te voi lăsa oricât m-ai ruga! Tu niciodată nu m-ai lăsat, e rândul meu să fac la fel!

-Dacă îmi ești prietenă, vreau să îmi respecți decizia!

-Vrei să o sun pe mama ta? întreabă știind că asta va funcționa.

De fiecare dată când eram tristă și nu voiam să îi spun ceva Emei, mă amenința că o sună pe mama, știind că nu vreau să o fac să își creeze anumite gânduri și griji. Mereu funcționa fiindcă, voiam mereu să îmi rezolv probleme singură și să o țin pe mama departe de ele. M-am ridicat din pat și am descuiat ușa.

-Arăți groaznic! spune și apoi se grăbește să mă ia în brațe. Cine te-a mai rănit și de data asta scumpete mică?

-Îmi urăsc viața! spun izbucnind în hohote iar.

-N-ai voie să ți-o urăști! Am mai vorbit despre asta, viața e cel mai frumos cuvânt inventat și cel mai minunat lucru care există.

-Dacă viața e frumoasă, de ce există oameni care te rănesc peste tot? De ce oamenii te fac să suferi și să te urăști pe tine?

-Pentru că și copacii conțin fructe mai puțin perfecte. Nu trebuie să ne urâm viața ci, să ne bucurăm de ea. Oamenii răi își vor face rău cu mâna lor și tot eivor fugi de bunătate. Acum, cine te-a făcut să ajungi în halul ăsta?

-Nu vreau să vorbesc... murmur, așezându-mă pe marginea patului.

-Dar, trebuie! Știu că ești conștientă că asta îți va face bine. Începutul e greu, după te vei simți eliberată.

-Ții minte că ieri a trebuit să plec la editură și tu te-ai dus singură acasă?

-Da, doar nu s-a întâmplat acum o sută de ani în urmă.

-Acolo am aflat că editura va avea un nou asociat. Asociatul nou e Davis.

A rămas mută câteva secunde, gândindu-se la ce să spună.

-Adică el lucrează la editura în care îți publici cărțile?

-Da.

-De asta plângi? Doar nu te vei duce în fiecare zi la editură și nu va trebui să îl vezi.