Capitolul V

26 5 0
                                    

Capitolul V: Când credeam că mă vei lăsa în pace de tot, ai înotat în Mare mai aproape de mine

Stăteam în pat, scufundată în pătura mea pufoasă și albă. Era cald și bine, iar gândul că trebuie să mă întorc la facultate, îmi provoca tristețe. După multe zile de stat în America, am ajuns cu bine la apartament. Crăciunul l-am petrecut acolo, în hotel și i-am spus mamei despre situație. Mi-a garantat că îmi va trimite prin intermediul Emei, mâncare și prăjiturile pe care le-a făcut așa că, nu mai aveam ce să îmi doresc de la viață. M-am ridicat după o luptă lungă purtată între corp și minte. Am făcut patul, am șters praful și am gătit ceva știind că Ema își va face apariția pe ușă în câteva ore. Pot spune că a fost cel mai oribil Crăciun, petrecut departe de familie și oamenii dragi.

-Hola chica! spune Ema toată un zâmbet. Ce stai acolo și te uiți la mine? Vino și ajută-mă cu bagajele fiindcă mâncarea ta e aici!

M-am îndreptat spre ea și i-am ascultat ordinul. Valizele erau mai grele decât mi-aș fi imaginat dar, nu puteam comenta nimic.

-De ce ți-ai luat atât de multe lucruri? Doar ai stat câteva zile.

-Nu știi niciodată când ai nevoie de ceva!

-Da dar, te-ai dus la familia ta acasă. Poate găseai la ei.

-Fii sigură că găsesc la ei placă de păr, ondulator și farduri.

-La ce îți trebuiau toate astea?

-Nu știi niciodată când îți găsești iubirea vieții întâmplător. Trebuie să arăți mereu impecabil, indiferent că speli vase, dai mâncare la găini sau te duci la toaletă.

-Asta e bună, mi-o voi nota undeva ca să n-o uit. Haide că am făcut mâncare, te ajut să despachetezi după!

-Ai făcut mâncare, glumești? Am băgat în stomac dea mâncare, încât nu o să mai am nevoie să mănânc mult timp de acum.

-A, da? Și eu te-am așteptat cu mâncarea caldă, degeaba?

-Poți să te îndopi cu ea și sper să te înneci!

-De ce spui asta?

-Mai faci și pe neștiutoarea. Te-am sunat în fiecare zi și nu mi-ai răspuns. Credeam că ai pățit ceva pe acolo dar, am avut noroc că m-a anunțat mama ta și mi-a spus că ești bine. Nu cred că era necesar să îmi ignori apelurile pentru că erai supărată datorită anulării zborului.

-Nu de asta te-am ignorat. Doar că, simțeam nevoia de a fi singură.

-Singurătatea e cel mai urât lucru de pe pământ. Mereu trebuie să ai oameni alături, oricât de trist și deprimat te-ai simți. Sunt cea mai bună prietenă a ta și voiam să te fac să te simți mai bine. Dar, dacă ai vrut să ai un moment de respiro, te înțeleg.

-Andy a aflat că Davis este director la acea firmă și nu a fost prea fericit...

-Ei, na! Mare chestie, ce a făcut? A zis că nu mai vorbește cu tine toată viața?

-Ceva de genul, murmur supărată.

-Niciodată nu mi-a plăcut băiatul ăla, face atâta tam tam din nimic!

-Nu e chiar așa, i-am ascuns asta.

-Și ce trebuia să îi spui, că Davis ți-a ales cartea pentru serial și mai ce? Nu mai semnai contractul dacă se opunea sau supăra? Ei, pe bune acum! Se supără pentru un lucru banal.

-Dacă ți-aș fi ascuns ție ceva, cum ai fi reacționat?

-Eu sunt ca și sora ta, Zoe! El e un simplu amic. Trebuie să faci diferența între asta. Nici nu o să fiu uimită când vei veni la mine și îmi vei spune că vrea să fiți împreună.

Spune-mi și voi fi acolo. Volumul I: Regăsiți printr-un sărutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum