Spune-mi și voi fi acolo. Volumul I: Regăsiți printr-un sărut

Capitolul XII: Ce s-a întâmplat cu tine?

Am avut mereu încredere în tine, am și cred că voi avea întotdeauna fiindcă tu ești tu. Ești cel care spune lucruri neînțelese pe care le pot descifra, cel care îmi face inima să tresară cu un simplu zâmbet, cel care mă face să regret fiecare cuvânt rostit din pricina faptului că mă îndoiesc de ceea ce spun. Ești cel care mă face să îmi schimb sentimentele de la secundă la secundă, gândurile de la minut la minut și fricile din oră în oră. Mi-am amăgit mintea că ești o persoană oribilă pentru a te scoate din inimă, dar, ai rămas prizonier în ea.

Au trecut mai bine de șapte ore de când am fost închisă aici, după cum indica ceasul. Nu știam ce mi se va întâmpla, dacă cineva se gândește să mă scoată de aici sau dacă voi rămâne pe veci închisă și voi muri de foame și sete. Dar, speranța moare ultima și noi înaintea ei. Simțeam ură și vinovăție că am acceptat prea multe lucruri din partea lui dar, asta a pus capac.

Apoi, a mai trecut jumătate de oră și am început să țip în speranța că mă va auzi cineva. Și la fel ca în Albă ca Zăpada, unde prințul și-a făcut apariția pe un cal alb, Andy și-a făcut apariția dar, fără cal evident.

-Scuze pentru întârziere, spune în timp ce descuia ușa celulei. A fost greu să te scot de aici.

-Ce faci...? îl întreb sărindu-i în brațe și începând să plâng iar.

-Păi, după cum se vede, te duc acasă. Îmi pare rău! îmi șopteștestrângându-mă mai tare la piept.

-De unde ai știut că sunt aici? Cum m-ai găsit?

-Lasă asta acum, haide să plecăm din locul ăsta!

Mi-a șters lacrimile de pe față și mi-a cuprins mâna în a sa. Speram să nu mai dau de locul ăsta în viața mea. De ce și-ar dori cineva să facă ceva rău pentru a ajunge aici?

-Vrei să mergem să mâncăm ceva? Probabil îți este foame, spune zâmbindu-mi blând.

-Tot ce vreau este să ajung acasă și să fac o baie, încerc să schimb starea asta.

-Dar, tot îmi ești datoare cu multe mese. Dacă te așteptam de câte ori te-am chemat la masă și nu ai mai venit, m-ai fi găsit mort de foame acum.

-Au intervenit multe lucruri, Andy... murmur în bărbie.

-Înțeleg dar, de fiecare dată când vreau să ne vedem intervine câte ceva.

-Îmi pare rău, mă voi revanșa. Ai luat tu cumva telefonul meu de la secție? întreb panicată.

-Pe bancheta din spate.

-După cum bănuiam, oftez supărată. Acum ce o să îi spun și Mayei?

-Te sună?

-Nu, dar m-a sunat de 30 de ori.

-Păi te duc acasă și îi explici acolo cum stau lucrurile.

-Dacă mi-a sunat părinții? Dacă m-a dat dispărută?

-Exagerezi acum, tu cu ea vă acoperiți mereu prostiile făcute. Ultimul lucru pe care l-ar face este să îți sune familia.

-Vai, mă sună iar! tresar alarmată. Răspund, nu scoate niciun sunet!

"Maya, scuze că nu am răspuns, aveam programul încărcat, treaba de la birou nu poate fi amânată și telefonul meu a rămas fără baterie, mint ca să nu o sperii."

"Stai, tu ești la birou acum?"

"Da, de ce? S-a întâmplat ceva?"

"Tu glumești nu? Toate canalele de televizor sunt pline cu știri despre tine."