❝Nu totul e ca în povești.❞
Hell domnește străzile din Acapulco în fiecare noapte, iar luna îi e martor la fiecare păcat.
Trăiește fiecare zi la maxim, dar totuși urăște soarele din plin, nu înțelege cum cineva poate iubi ceva care știe doa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu uitați de steluță ⭐
Fragment din trecut
Ceva nu era bine cu raza mea de soare. Stătea întinsă pe patul meu privind cerul înstelat de pe tavan. Îi plăcea la nebunie să picteze, așa că atunci când a venit cu idea și i-am văzut scânteia din privire, nu am putut o refuza.
— Iar s-au certat, mormăie ghemuindu-se mai bine lângă mine și oftând zgomotos.
Rare erau zilele în care Audrey și Berni Davis să nu-și scoată ochii reciproc pe diferite motive, majoritatea doar de ei înțelese. Mă obișnuisem să îi aud chiar și din propria curte, femeia aia avea plămâni, nu glumă. Și chiar dacă pe mine nu mă mai deranjau foarte tare țipetele lor, eram conștient că pe roșcată o afectau.
— Poate se împacă ei, Hyperion spune că totul se rezolvă cu o partidă bună de amor, îi fac cu ochiul înainte ca pumnul roșcatei să facă contact cu abdomenul meu.
— S-ar certa și în pat te asigur, dacă și tata ar încerca să găsească în altă parte de lucru...
Era un polițist cu adevărat devotat și un om bun, dar meseria lui era aproape inutilă într-un loc ca ăsta. În Acapulco justiția se făcea pe străzi mai mult, poliția era depășită de toate mârșăviile ce se întâmplau aproape non stop. În tot orașul nu cred că erau mai de opt sute de polițiști, dintre care o grămadă corupți și infiltrați în bandele traficanților de droguri.
Nici crimele nu erau mai prejos, răfuielile între bande sau pur și simplu între traficanți cauzau multe victime. Cât despre puținii oameni obișnuiți ce nu aveau treabă nici cu una nici cu alta, adesea sfârșeau drept victime colaterale.
Tata ne povestise de multe ori cum era locul ăsta pe vremea când era ceva mai tânăr – nu că acum nu ar mai fi – după cum spune el. Erau momente în care traficanții deveneau asasini, uitau că la rândul lor erau și ei oameni, așa că nu ezitau să folosească metode cu adevărat sadice de tortură pentru victimele lor. Suntem un oras-port, așa că logic este prețuit de traficanții de droguri din cauza corupției sale, a coastei lungi și crestate și a volumului mare de trafic cu barca.
Majoritatea oamenilor trăiau din asta, Acapulco este considerat un loc ideal pentru a desfășura operațiuni de trafic de droguri, unde contrabandiştii folosesc bărci cu motor pentru a transporta sume mari de cocaină din America de Sud spre nord. Cu timpul lucrurile s-au mai ameliorat, însă nu cu mult.
Un Iad tot Iad rămâne indiferent cât ai incerca să mai stingi din flăcări.
— Mai încercăm să ne furișăm la petrecere? Oricum peste câteva zile Hyperion face optsprezece deci poate ticălosul de Alaz are milă.
Nu durează mult și văpaia roșcata se aprinde începând să țopăie pe lângă mine plină de entuziasm. De la treisprezece ani tot încercăm să ne furișăm și credeam că atunci când Alaz va avea accesul deplin, vom fi ca și regi acolo. Da de unde? Alaz păstrează în continuare tâmpenia aia de regulă că cei sub optsprezece ani nu au voie. Într-un fel înțelegeam că ce se întâmplă acolo nu era potrivit pentru toată lumea, nu cred că un copil ar trebui să vadă drogați și zăpăciți plini de hormoni o noapte întreagă.
