❝Nu totul e ca în povești.❞
Hell domnește străzile din Acapulco în fiecare noapte, iar luna îi e martor la fiecare păcat.
Trăiește fiecare zi la maxim, dar totuși urăște soarele din plin, nu înțelege cum cineva poate iubi ceva care știe doa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu uitați de steluță ⭐
Mi-aș dori să urle la mine. Aș fi vrut să urle la mine. Aș fi preferat să facă orice, numai să nu mă trateze minute bune cu acea tăcere blestemată. A vrut să audă cu atâta ardoare răspunsul care l-a măcinat ani de zile, iar când a făcut-o, pot să jur că inima lui a mai căpătat o crăpătură, pe care cel mai probabil urma să o umple cu o esență fierbinte de ură.
A fost alegerea mea.
Patru cuvinte și totul s-a dus. A ieșit furtunos din casă cu mine în urma lui, strigându-i numele în disperare. Dar asta nu a mai contat. Și-a încălecat motorul și a plecat de pe loc de parcă ar fi gonit pentru viața lui. Totuși ceva îmi spunea că nu viața îi era prioritară în acest moment. Ci mai degrabă fata aceea incredibilă ce îi aducea zâmbetul cu fiecare ocazie și care probabil era la fel de îngrijorată ca mine de nebunia pe care ar putea o face brunetul.
— Chiar s-au dus acolo?! A înnebunit complet?
Vocea lui Vega aproape că îmi sparge timpanul pentru a treia oară pe ziua de azi. Mă sunase în disperare la prima oră, ne știind de planul scrântit al băieților. Gemenele ne invitaseră la terasa din apropierea casei mele, iar în vreo două ore masa noastră de patru, a devenit una de vreo nouă persoane îngrijorate. Cât despre Vega, nu reușeam să îmi dau seama dacă era îngrijorată pentru Kenji sau pentru Alaz, dar nu cred că mai contează acum. Indiferent care ar fi, bătaie vor lua amândoi. Nova bombănea ceva în timp ce sorbea cu poftă din cafeaua ei cu lapte și la cât de agitată era, mă așteptam să se ridice în orice secundă și să meargă pe jos până în Guerrero dacă trebuie.
Nu înțeleg cum de Hyperion nu observă sentimentele pe care prietena mea nu se mai chinuia de ceva timp să le ascundă. Profita de fiecare ocazie să stea pe lângă el sau să îi aducă zâmbetul pe buze, ba chiar învățase să facă și mâncare chinezească doar pentru că blondul o adora. Adevărul e că nici albăstrica nu-i era indiferentă, mai ales cu evenimentele din ultima perioadă, nu era zi în care să nu se asigure că totul era bine cu ea. Fie cu o vizită în persoană, fie cu un mesaj care îi aducea un zâmbet de visătoare pe chip.
— Nu cred că e o idee bună să mergem acolo, dacă vom fi văzute, ne vor folosi împotriva lor. Dar asta nu înseamnă că nu îl voi bate cu mătura imediat cum pun mâna pe el, intervine și Inés molfăind dintr-o prăjitură cu lămâie.
Aparent mă înșelasem, Helios nu fusese la ea când a plecat nervos, însă nu știu dacă asta ar trebui să mă liniștească sau să mă îngrijoreze și mai tare. Unde s-ar fi putut duce? Inițial nu aș fi vrut să se alăture și ea, dar până la urmă era dreptul ei să știe ce se întâmplă. Helios e iubitul ei și nu puteam să ignor asta, plus era chiar o fată căreia nu aveai ce să-i reproșezi. Frumoasă, curajoasă, isteață, o prietenă și iubită loială care nu ar da bir cu fugiții înainte să se gândească la urmări.
