O viata de adolescent//VOL I//Jikook

cap 14

Hey, am revenit cu un nou capitol din aceasta carte. Îmi pare rau ca nu am postat ieri, dar chiar nu am avut timp plus ca am avut o decădere nervoasa și nu m-am putut concentra pe scris. Sper sa va placa si spor la citit

Din cap.anterior

Mjk: Bună seara tuturor. Se pare ca va dostrati de minune.

Jk: Mamă, tată, voi ce faceti aici?

Tjk: Tinere avem de discutat. Sa iti fie clar.

Jk: Încă nu mi-ati raspuns ce căutări aici.

Mjk: Ce este asa de greu de înțeles. Am aflat de la oamenii noștri ce căzături ai facut pe pământ. Întreții relații cu îngeri, las-o îngeri însărcinați

Jk: Asa și ce, sa va fie clar ca indiferent de ce veți spune sau face eu nu ma boi desparte de el

Tjk: Nici nu ne gândeam ca vei face asta, dar înainte de toate trebuie sa fii pedepsit conform regulilor noastre.

Jk: Normal, pai cum sa nu, doar asta stiti sa faceti. Oricum știu deja ca Yoongi este preferatul vostru.

Mjk: Da, pentru ca el ne asculta l, pe cand tu faci ce vrei.

Jk: Greșit, el este preferatul vostru dar pentru ca este primul născut. Pe camd eu sunt ca o povara.

Tjk: Inf, oricum conform regulilor noastre, pentru ca le-ai încălcat pe unele dintre ele, trebuie sa fi pedepsit conform regulamentului.

Mjk: Tatăl tău are dreptate. Asa ca sti deja ce te așteaptă. 

Jk: Stiu, ma ve-ti da la drac.

Tjk: Da, dar pentru ca în momentul de fata regulile s-au schimbat, vei sta doar trei zile la drac, dacă ii aci fata și supraviețuiești, vei veni înapoi pe Pamant și îți vei petrece restul vietii cu viitoarea ta familie în pace și liniște și nu te vom mai deranja, dar dacă nu scapi în viata, e treaba ta.

J: Nu puteți face asta. Va r...rog! Spune, plângând în bratele lui Tae. Nu pot trai fără el.

Mjk: Tinere, nu te baga.

Tjk: Baieti, luati-l. Spune si o echipa de gardieni se îndreaptă spre el și îl trag către un portal către Iad.

J: NUUUUUU! NU VA ROOOG!! Striga acesta incercand sa scape din strânsoarea lui Tae, dar degeaba ca Jk cu o ultima privire părăsește Pamantul trist, alături de ceilalți demoni.

J:NUUUU! Spune acesta plângând și suspinand, căzând în genunchi.

Tae: Gata piticule, totul va fi bine. Ai sa vezi, Jk se va întoarce la tine și la copil.

J: Si daca n...nu? Spune acesta suspinand.

Yg: Ai sa vezi ca se va întoarce, este mai puternic decât crezi și va supraviețui.

Spune, dar nici el nu se credea pe sune, pentru știa cât de feroce și de puternic era dracul regal. Pana la urma nimeni nu poate supraviețui în același loc cu acesta, dar tot spera ca fratele lui s-o facă, chiar dacă nu mai speranța că acesta va trai.

Perspectiva Jk

După ce m-au închis în cușcă la drac, m-am așezat pe pământul rece al încăperii și am așteptat, am așteptat ca oricând sa se trezește bestia și sa ma atace, iar în timp ce asteptam gândul meu era doar la Jimin, la Jimin si la copilașul nostru care cel mai probabil nu își va vedea niciodată tatăl, iar asta este numai vina mea, pentru ca nu am știut, nu am știut cum sa-i apar, nu am știut și îmi pare rău. Cel mai probabil nu îl voi mai vedea pe Jimin si nici pe frati-mio, deși nu am o relație prea buna cu el, totuși suntem frati și m-a ajutat mereu, chiar dacă poate nu a facut-o cu buna știința, dar măcar a facut-o și ii sunt recunoscător.
      În timp ce îmi regretam fiecare acțiune a vieții, am simțit cu din întunericul camerei unde ma aflam, se auzea un mârâit, iar atunci am conștientizat ca bestia s-a trezit și poate sa ma ucidă oricând, asa ca am zis ca ce rost mai are sa fac ceva, ca tot voi ajunge mort.
      Si tot ce am făcut a fost sa astept, și am așteptat mult, pana când, din întuneric a ieșit bestia. Capul îi era mare, cu un ochii scos și unul la locul lui, rosu și plin de ura, cu un corp de doua ori cât al meu, arătând exact ca un buldog și venind către mine, lent și maraind, scotandu-si la iveala colții albi și ascuțit. Era el. Marele și de temutul drac al imperial, al familiei regale. Asa cum mi-l aduceam mereu aminte din pozele pe care mi le arata tata cu el, nici nu pot sa cred ca arata fix xa în poza aceea, nu s-a schimbat deloc de camd mi-a arătat tata acea poza, acum 10 ani, absolut nimic. Și asta ma mira extrem de mult. Pentru ca trecuse ceva timp de atunci.
       Stand și uitandu-ma la el, remarc ca acesta ma adulmeca, apoi mârâie și da sa ma zgârie, iar ghearele lui, îmi ating fata, fix în zona ochiului, aruncând sa-mi facă decât o zgârietura, care cel mai probabil imi va rămâne cicatrice. Următoarea mea mișcare a fost sa, iau o piatra dintr-un colt găsită pe acolo și sa încerc sa-i nimeresc gura ca să i se blocheze pe gat și asa sa scap de el.
        Asa ca am aruncat-o, dar în loc sa-i nimerească gura, i-a nimerit capul, iar asta la enervat și mai tare, și di  instinc am început sa fug și am fugit, am fugit cat m-au ținut picioarele, pana m-am împiedicat de o piatra, căzând, din spatele meu venind bestia, care vazandu-ma la pământ a sărit peste mine, tinandu-ma la pământ și zgariindu-ma cu ghearele ei, încât simțeam cum îmi ajunge pana la os și crezând ca acolo îmi este sfârșitul am închis ochii și am spus " Îmi pare rau, galusca! Dar nu am putut scăpa!"

Va urma

!!!Cap needitat!!!

So, acesta a fost si capitolul 14 din aceasta carte, c-am trist, dar eu sper ca va placut.
Bye!!!💜💜💜