DESTINUL IUBIRII

Capitolul 5

Mă ridic uşor din patul meu călduros, deşi nu îmi doresc... . Este deja 11:17, ceea ce înseamnă că ar trebui să încep să mă pregătesc, nici măcar nu ştiu pe unde se află locația aceasta, unde trebuie să ajung, deci, să fiu precaută.

După rutina, relativ scurtă în această dimineață, rămânând naturală, doar merg la un salon, special pentru a mă aranja. Mi-am luat telefonul, portofelul, cartea de vizită şi am plecat. Mi-am ales o oră potrivită 11:40, zic eu.

În mai puțin de 15 minute am ajuns la respectivul salon. Arata, nu numai de afară foarte extravagant şi foarte scump, de aici rezultă că e şi calitativ. Abia aştept!

- Bună ziua! Am şi eu o programare la ora 12°° pe numele Claus Morgan.
- Bună ziua! Imediat, să verific. Luați un loc.

- Întradevăr. Sala dumneavoastră este aici mă îndrumă recepționera.
- Mulțumesc!

Am intrat într-o încăpere încăpatoare, unde se pare că voi fi pensată şi epilată, apoi am fost trimisă la masaj, unde m-am simțit minunat. După care câteva măşti faciale, binevenite, machiajul, unul cât de simplu, pe atât de minunat, ce mă avantajază. Părul mi-a fost lăsat liber, cu uşoare bucle.

Pe la ora 16:57 am scăpat de toate acestea. Am mulțumit, apoi am ieşit din clădire. Cu siguranță mă voi mai întoarce aici. Am fost încântată şi foarte mulțumită!

Acasă am apucat să savurez un corn de ciocolată, apoi am început să mă îmbrac, mi-am luat plicul cu telefonul, nişte bani, un rimel cu un ruj, la nevoie nu se ştie, m-am încălțat, apoi telefonul meu a bâzâit, anunțându-mă primirea unui mesaj, desigur de la Claus, care mă astepta în fața blocului, cu o altă maşină față de cea pe care o ştiam eu. Una neagră, lucioasă, luxoasă şi fix pe placul meu.

Era rezemat de maşina sa, uitându-se la telefonul lui, gigant. Când am ieşit pe uşa blocului, şi-a ridicat privirea şi m-a privit încântat şi mulțumit de ceea ce vede.

CLAUS

După ce m-am uitat la frumoasa femeie ce a ieşit din bloc, mi-am dat seama ce onorat pot fi că am ales să fie alături de mine, la brațul meu, în această seară. Rochia îi vine perfect, defapt cred că şi cu cea mai demodată, ieftina haină ea tot frumoasă ar fi. E perfectă! Nu mă simt demn de ea. Iar zâmbetul ei îl simt atât de sincer, natural, PERFECT! Nu am mai avut sentimentul acesta de mult timp, iar zâmbetul îmi dispare brusc, amintindu-mi când l-am mai simțit. La începutul relației mele cu Ştefania.
Şi zâmbetul ei dispare uşor la vederea dezamăgirii mele. Nu vreau să creadă că e din cauza ei, nu are de aface cu ea, ci cu trecutul meu, aşa că îmi reiau zâmbetul, asigurând-o că totul e bine.

ANA

Ce... naiba? Zâmbea, apoi brusc, pauză? Am ceva în neregulă, am facut ceva? Ah.. ok, şi-a revenit. Sper să fie totul bine.

- Bună!spun eu şi sunt invitată în maşină.
- Bună seara, iubita mea! spune el cu un zâmbet provocator, dar cred că în glumă. Eşti foarte frumoasă în seara asta.
- Mulțumesc frumos, iubire, continui eu mica lui glumă.
- Eşti pregătită?
- Sper. Până la urmă, vreau să fiu cât mai.. eu.

Tot drumul am parcurs, parțial în linişte, muzica fiind cea care ne ținea companie în vehiculul luxos. După 20 de minute cred, am ajuns şi la destinația noastră finală.

- După tine, iubire! mă îndeamnă el.
- Haha, iubire?! spun eu pe un ton anuzat.
- Intră în rol.
- Da, inima mea.

Îl iau eu de braț şi pornim spre intrare. Petrecerea se ține într-o clădire imensă, înaltă, impresionant de frumoasă, de aici denotă luxul oferit de familia aceasta. Mă întreb, oare cum arată casa lui Claus? Cred ca a părinților mei, e un fleac. Intrăm pe uşile uriaşe, iar sora lui împreună cu proaspătul ei soț ne întâmpină încăntați.