DESTINUL IUBIRII

Capitolul 11

Aştept să mă sărute? Oare, asta îmi doresac cu adevărat? Parcă toate aceste secunde sunt ore întregi în care nu pot sa fac nimic. Schimbul de priviri este atât de intens încât bătăile inimii mele au trecut de normal de mult. Este clar că își da seama ca deține controlul în aceasta situație. De aceea este și așa de.. sigur pe el și îi place asta atât de mult.
Într-o fracțiune de secunda direcția capului i se schimba și ajunge la urechea mea.

- Hai! Luăm mașina mea. îmi șoptește ca mai apoi sa se retragă la fel de brusc cum a încheiat anterior momentul tensionat. Nu-l înțeleg, mă face sa zăpăcesc.

- Unde? Noi doi? întreb nedumerita.

- Doar noi doi undeva unde îți va plăcea.

- Va trebui sa mă schimb. Spun înainte sa intru în camera mea. nici nu se pune problema de obrajii mei roșii, așa ca profit de aceste câteva minute în care mă voi schimba sa realizez defapt ceea ce urma sa fac.

Ies din cameră după circa 5 minute într o rochie neagra, simpla dar cu spatele gol, și foarte mulată. Sincer nu știam cu ce sa mă îmbrac așa ca am ales ce mi-a plăcut cel mai mult din șifonier.

- Wow, esti...esti minunata! a spus Claus cand m-a vazut iesind din camera indreptandu-ma spre el.

- Nu m-am imbracat adecvat, aşa-i? intreb cu privirea in jos, neputand sa fixez ochii mei in ochii lui ce acum ma studiau.

- Vei vedea, apoi imi poti spune. Ce stiu e ca va fi o noapte lunga. spune cu un zambet ce ma sperie, dar nu atat de mult pe cat suna cuvintele ce tocmai le-a spus.

- Stai, cum adica noapte lunga? spun cu o voce de parca va urma un viol.

- Stai linistita. mi se adreseaza si imi deschide usa masinii pentru a putea intra.

Nici nu am observat ca defapt si el era schimbat. Praobabil a luat masina si a dat o fuga pana acasa. Are acum blugi negri si o camasa neagra. Poarta doliu? Ma amuz usor in gand, dar ce sa vezi, si eu sumt in negru. Prea mult negru pe aici, si masina neagra, îh. Ce i mult strica. Dar eu de unde sa stiu ca el se imbraca asa?

Tot drumul nimeni nu a zis nimic, poate el nu dorea sa se dea de gol sau ceva, ma refer acum strict la destinatia unde urma sa ajungem, in schimb eu aveam prea multa incredere in el ca sa ma ingrijorez, in fapt gandul mi-a stat la tot felul de porcarii care mai de care mai amuzante de la care rezulta un zambet tâmp pe fata mea, insa tot ce primemeam in schimb erau cateva priviri ciudate din partea lui prin oglidă.

A oprit in fata unei cladiri nu prea inalte ce scria "Al Sarab Rooftop Lounge". Nu stiu ce inseamna atat timp cat nu stiu araba, insa cand am ajuns sus totul parea ca o terasa dar mesele nu erau ordonate intr-un fel, totul era o dezordine totala, insa o dezordine atat de frumoasa, mesele, unele cel putin erau delimitate de "pereti" care defapt aveau abia 1 metru. Era fascinant.

Claus si-a comandat ceva ce nici macar nu stiu sa pronunt, dar sa mai inteleg ce vorbea el acolo cu chelnerul. I-am lasat sarcina mea lui, neîntelegand nimic din acel meniu, iar sa-mi iau pizza la o cina romantica nu ar fi o alternativa prea eleganta si potrivita.

Se pare ca nu dupa mult timp, soarele apune. Intradevăr, este o priveliste perfecta. Observ cum el se ridica si din privire imi spune sa vin cu el. Plecam? Adica si-a luat doar paharul cu vin. Mi-l iau si eu ezitand si pornesc dupa el. L-am prins din urma abia cand s-a oprit pe un balcon urias unde nu eram decat noi.

- Ai patit ceva? intreb derutata.

Se uita amuzat la mine si ma trage in bratele lui uriase insa cu spatele la el. Acum puteam observa motivul pentru care m-a adus acolo: Soarele e atat de frumos!
Dar cine a putut sa fie atent la soare daca ma aflam acum in bratele lui. Mi-am pus usor capul pe umarul lui. Abia acum observ cat de mica si firava sunt pe langa el. Ma simteam atat de protejata si atat de fericita, iubita? In capul meu erau invartite atatea ganduri incat nici eu nu mai intelegeam.
Ma trezesc ca doua buze atinge acum fruntea mea. Ah, e prea perfect, dar nu ma pot indragosti de el, e seful meu. In preajma lui ma pierd, iar asta nu e bine, cred.