Neputincioasa in fata lui, nu aveam decat sa raman in acel colt, vanata de el. Tot ce simțeam era adrenalina plimbandu-se peste tot prin corpul meu. Eram amețită și inconștiență. Iar totul s-a terminat când nu am mai văzut nimic iar o lovitura la cap mi-a închis ochii.
*
Mă trezesc pe un pat dur. Tot corpul îmi este amorțit și simt o durere insuportabilă în jurul capului. O mana o am împreunata ca alta, dar nu îmi pot da seama a cui. Îmi este foarte greu sa deschid ochii din cauza luminilor puternice din jur. Totuși după ce totul devine mai clar îmi dau seama ca mă aflu într-un spital. Cum am ajuns acolo nu știu, dar cred ca cel mai grav este de ce am ajuns acolo. Mă uit către mana care era acum de neclintit din cauza mâinii lui Claus care mă ținea strâns. În cealaltă aveam o perfuzie.
Când am văzut ca vreau sa mă ridic s-a trezit din somn și mi-a spus sa nu mă mișc și sa aștept sa vina doctorul. Era fericit sa mă vadă ca m-am trezit.
A ezitat sa îmi răspundă la următoarele întrebări pe care i le-am pus referitor la ce s-a întâmplat aseară.
Norocul lui ca doctorul ajunge rapid și îl scutește sa răspundă. Momentan...
După câte am înțeles, din cauza cantități mari de alcool pe care o aveam am leșinat, iar când am căzut m-am lovit cu capul de o suprafață tare care, ei bine, a înrăutățit situația. Am fost inconștientă pana azi de dimineață. Doctorul a spus ca dacă era după el mai zăceam încă doua, trei zile. S-a mirat sa vadă ca am deschis ochii în dimineața aceasta.
Ei bine discuția cu doctorul l-a scutit de câteva întrebări. Totuși mă simt așa de prost pentru ca știu ca eu am fost vinovată. Eu am băut toate acele pahare, eu m-am pierdut cu firea,și când te gândești ca el mai e și șeful meu. Cine știe ce s-a întâmplat pana sa descopere el ca am leșinat? Dacă cineva a profitat de ocazie și a vrut sa se "distreze" cu mine?
După un control scurt în care domnul doctor s-a asigurat ca este totul în regula, m-a externat din spital. În tot acest timp niciunul din noi nu a spus nimic, însă când am urcat în masina am decis sa îi mulțumesc. Consideram ca daca îi cer explicații voi da dovada de nesimțire. Pana la urma putea sa mă lase acolo sa zac, sa mor. Nici nu știu.
-Îmi cer scuze, îmi spune neschitand nimic pe chip. Nici măcar nu s-a întors sa se uite în ochii mei, ci a preferat sa își tina privirea în fata fiind atent la condus.
-De ce? Nu ai de ce? Eu sunt aceea care ar trebui sa își ceara scuze. Eu am fost aceea care a băut ca nesatula și s-a pierdut cu firea. Mie îmi pare rău că te-am pus sa nu dormi în patul tău în seara aceasta. Îmi pare rău că ... ca.. . Îți mulțumesc ca ai ales sa mă duci la spital și nu m-ai lăsat acolo.
-Nu ai baut mult. A fost de ajuns doua pahare ca sa își facă efectul, îmi spune cu un regret în glas.
-Despre ce vorbești? Îmi spui ca mă îmbăt repede? spun ușor râzând.
-Îți spun că ai fost drogata, Ana.
Mă privește în ochi și pot citi ușor ca îi pare atât de rău. Nu înțeleg cum de am fost drogata. Niciodată nu m-am drogat. Și de ce doctorul nu a spus nimic despre asta. Dar, el m-a drogat? De ce ar face asta?
-Cred ca îți amintești ca în seara precedenta m-am întâlnit cu un fost prieten. Ei bine el mai avea alți prieteni cu el. Știam ca se ocupa cu drogurile. După despărțirea cu Stefania ti-am spus ca eram numai cluburi, alcool, aventuri și...droguri. Aseară când nu ai fost atenta un prieten de al lui ți-a pus în băutură droguri. Probabil ar fi prima data când ai fost drogata pentru ca a reacționat foarte rapid în corpul tău. Nu mi-am dat seama, abea când am observat ca ai dispărut de la masa și jegosul ăla râdea și te devora într-un colt mi-am dat seama ce făcuse.
-Nu știu ce sa spun. Încă nu îmi vine a crede ca tot ce spui tu aici chiar s-a întâmplat.
-Nu trebuie sa spui nimic. A fost numai vina mea. Sper doar ca mă poți ierta.
Ochii lui spuneau atât de multe, iar vorbele îi ieșeau atât de greu din gură. Știam ca îi pare rău. Și sunt surprinsa sa aud ca îmi spune adevărul. Putea pur și simplu ca sunt o bețivă și ca nu mă pot controla. Putea scăpa ușor atât timp cât eu eram inconștiență în toată aceasta perioada. Dar el a ales sa îmi spuna adevarul.
-Bineînțeles ca te iert. Și mulțumesc ca ai fost sincer cu mine. Ăm...O singur întrebare mai am.
-Spune, dinții săi albi scotandu-i la iveală printr-un zâmbet sincer.
-De ce doctorul nu a spus nimic de droguri?
-A fost ideea mea. Nu am vrut sa Îți spună el, ci eu. Astfel te-ai fi speriat și enervat în același timp și nu mai puteam vorbi calm cu tine.
Voiam sa îl contrazic. Chiar voiam, dar cred ca are dreptate. Tot ce am putut face a fost sa zâmbesc la cuvintele lui și sa îmi fixez privirea în față, fiind atenta la mașinile din trafic. Am continuat ca sa nu zicem nimic, dar o melodia lui Justin Timberlake ne-a făcut pe amândoi sa fredonam "Mirrors" . Este una din preferatele mele de când a ieșit pe piața. Nu am incetat sa n-o ador.
"Cause I don't wanna lose you now
I'm looking right at the other half of me
The vacancy that sat in my heart
Is a space that now you hold
Show me how to fight for now
And I'll tell you, baby, it was easy
Coming back into you once I figured it out
You were right here all along
It's like you're my mirror
My mirror staring back at me
I couldn't get any bigger
With anyone else beside of me
And now it's clear as this promise
That we're making two reflections into one
'Cause it's like you're my mirror
My mirror staring back at me, staring back at me"
______________________________________________________
Wow.. Știu ca a fost un timp atât de lung în care nu am scris mai nimic. Dar am decis sa continui. Încă mai aveam idei și am zis sa le pun în practică.
Oh ... iubesc melodia asta 😍
CITEȘTI
DESTINUL IUBIRII
Romansa"Mă trezesc pe un pat dur. Tot corpul îmi este amorțit și simt o durere insuportabilă în jurul capului. O mana o am împreunata ca alta, dar nu îmi pot da seama a cui. Îmi este foarte greu sa deschid ochii din cauza luminilor puternice din jur. Totu...
