Ep. 6

59 2 0
                                    

Acolo avea să ne aștepte ceva de necrezut.. Școala era în flăcări... Noi am rămas șocați adică cine ar da foc la școală și de ce? Dar ceea ce e și mai ciudat e că am auzit la știri că a luat foc fix când am plecat noi... Ceva nu e bine aici.. După presimțirile mele.. Cineva e pe urmele noastre și vrea să ne facă rău, ceea ce nu voi lăsa eu și Liam în special să se întâmple, i-am spus și Lanei vestea doar că pt ea era bună dar pentru noi?.. Nu știm ce ne va aștepta în aventura aceasta căci nimic nu e curat aici, de ce ar lua foc după plecarea noastră? Încă n-am vorbit cu părinții să le zicem că nu mai putem merge la școală, noi în continuare am vb cu Bill și Tom și Lana iar în seara asta avea loc sleepover ul nostru, dar planul nostru nu era să petrecem ci să stăm la pândă să vedem dacă cineva va intra peste noi, a venit și momentul planului... Tom și eu păzeam ușa de la intrare, Bill și Lana păzesc geamurile de la bucătărie, iar Liam păzește ușa din spate, noi suntem echipați fiecare cu câte un pistol, așteptăm să ne deie careva dintre echipe un semnal de alarmă, într-un final, Liam ne face semn și toți ne strângem la geamul mare din bucătărie, o dubă neagră se oprește în fața casei noastre, dar oare cine poate fi? Dubița stătea să analizeze casa dar în momentul ăla noi ne asiguram că nu văd la geam, știam că cineva va veni așa că am stins toate becurile gândindu-ne că hoții sau criminalii cum vreți să le ziceți vor crede că dormim ca sa ne meargă planul, nimeni dintre noi n-a scos nici un sunet, eu cu Liam vb din priviri Tom și Bill își făceau semne cât mai grele pentru ca acei oameni să nu ii vadă, doar săraca Lana stătea și se uita pe pereți.

Duba oprește farurile și din mașină iese un tip îmbrăcat de sus până jos în negru, mi se părea cunoscut acel costum, dar nu asta conta, de îndată ce am văzut acest individ dându-se jos din dubă, am luat-o la fugă pe scări, dar doar o parte dintre noi au rămas jos, aceia fiind cei mai bine bătăuși și cei mai buni la tras cu pistolul, adică eu și Tom eu cu bătaia Tom cu pistolul, păzeam ușa pentru a putea anihila individul de cum intră pe ușă, planul mergea perfect, acesta ajunse la ușă și sună la sonerie, ușa era descuiată intenționat de noi, omul se săturase să tot sune la sonerie, deschide ușa încet noi fiind după un perete de lângă ușa, eram gata-gata să-l împușcăm, n-am apucat... Tipul face o schemă și ajunge cu pistolul la tâmpla mea... mișcarea asta este cunoscută... Oh nu.. Din fericire mișcarea mea de răsucire a mâinii a funcționat, acum eu sunt cea ce deține pistolul... 

Al:Să te văd acum... Unchiule...

Acesta ridică mâinile în semn de predare eu nu mă las așa ușor și încă țin pistolul îndreptat spre el.. Mă dau mai în spate și îmi întorc capul puțin și din priviri îi spun lui Tom să aprindă becul.. Acesta înțelege mesajul și merge la întrerupător, se face lumină iar eu las pistolul la Tom în mână și mă îndrept spre unchiul meu, dap ați auzit bine, unchiul meu mereu m-a detestat pe mine și Liam că nu suntem nepoții perfecți, dar de data asta el n-o sa mai fie nici imperfect, nici nu va mai fi pe acest pământ în 5 minute... Mă aproprii destul încât să-i pot da masca jos i-o dau iar acesta s-a dovedit a nu fi unchiul meu... Era...

NEXT? 629 de cuvinte

Viața de la ZeroUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum