Nebunia unei veri

Cap. 9 : Măcar îi pasă de mine...

Era ora 14 acum, și toți se aflau în autocar. Debby stătea pe scaun cu Matt de această dată, iar Evelyne fu nevoită să stea singură. În timp ce aceasta privea prin fereastră la peisajul minunat al orașului, Rachel se așeză pe scaunul de lângă ea, pentru a purta oarecum o "conversație".

- Ce vrei?*întrebă Evelyne ignorând-o*

- Nu mă lua pe mine cu chestii de genul  ! Am venit să te avertizez să stai în banca ta și să-l lași naibi în pace pe iubitul meu, priceput?*îi spuse Rachel puțin irașcibilă*

- Să stau departe de Dave? Ți se pare că noi doi ne înțelegem așa perfect? Hai să-ți comunic ceva păpușă ! Eu nu sunt genul care să-ți ciordească iubitul și sincer nici nu mă interesează acest lucru. E destul de matur ca să știe că tu nu ești o partidă bună pentru el, dar dacă el este orb și nu-și dă seama de acest lucru, atunci e stric problema lui. Eu nu mă bag în așa ceva ! Și în plus mai scutește-mă de toate balivernele astea. Oricum ești iubita lui, nu stăpâna, capiș?!

-A!*Rachel se ridică nervoasă pornind înapoi spre locul ei*

În decursul a 40 de minute autocarul sosi înapoi în campus. În această după-amiază era programată o bibliotecă alături de copii. Campiștii se aflau acum în cabanele lor, pentru a se revigora.

- Eve?*îi spuse Debby în timp ce Eve căuta o nouă ținută în dulap*

- Da?

- Ce ți-a zis Rachel în autocar?*îi spuse îndreptându-se spre ea*

- Să nu mă apropii de iubitul ei, bla bla bla...*schiță Eve fără nici o importanță*

- Te-a deranjat ?

- Nu. Oricum e viața lui, să facă ce vrea. Dacă își dorește să fie după coada domnișoarei "Miss Popularitate" atunci nu are decât, pe mine una nu mă interesează...*îi spuse Eve punând câteva haine pe pat* Cum e ploverul acesta?*o întrebă ținându-l în mână*

- E fain, dar e cam scurt.. afară e cam rece.*îi spuse Debby grijulie*

- Stai calmă, mi-aș lua un maieu alb mai lung...dar merge?*Eve făcea ochii aceia de cățeluș*

- Normal !

Convinsă că prietena ei nu o putea dezamăgii, Evelyne optă să poarte acel plover tricotat albastru, cu un maieu alb lung și o pereche de blugi închiși.În același timp și Dave se pregătea pentru o nouă ținută, deoarece sacoul îl cam incomoda.Acesta alese o pereche de pantaloni maro deschis, o cămașă maronie mai închisă și o geacă de blugi.

Gata echipați toți se îndreptau acum spre camera unde avea loc biblioteca. După o oră jumătate de stat la povești cu copii, aceasta bibliotecă se inchise, iar Eve rămase să facă curată în încăpere. Deodată cineva intrase în cameră. Era Rachel, iar apoi fu urmată de Debby și Matt, iar în cele din urmă sosi și Dave. Rachel se îndreptă spre unul din rafturile cu cărți sub care se afla Eve și îl clătină, fără să observe nimeni...înafară de Dave. Deodată câteva cărți începu să se prăbușească spre Evelyne.

- Ai grijăăăă!*strigă Dave fugind spre Eve și trăgând-o din fața raftului ce urma să se prăbușească, apoi o îmbrățișă*

- M-M-mersi...*spuse Evelyne destul de amețită, necrezând că Dave chiar o îmbrățișa. Acum se simțea în siguranță în brațele lui, fiind protejată*

- Cum a căzut raftul?*investigă Matt*

- Da chiar.*spuse Rachel făcând pe nevinovata*

- Rachel ! Nu pot să cred că ai vrut să o accidentezi ! *i se adresă Dave iubitei sale, încă ținând-o pe Eve în brațe*

- Eu?Ce-am făcut eu?*spuse Rachel bufnind în lacrimi de crocodil*

- Rachy, te-am văzut ! Tu ai zgâlțâit raftul !*îi spuse Dave dezgustat*

- Da bine ! A fost o greșeală ! Nu am vrut să cadă, doar mă uitam la cărțile de acolo și...

- Și te-ai gândit să le zgâlțâi puțin căci doar na, ce se putea întâmpla dacă Eve își spărgea capul, nu?!*o întrerupe Dave*

- De când îi spui tu Eve? De când o ții în brațe și o alinți așa?*se plânse Rachel*

- De când iubita mea nu se mai poate controla și vrea să rănească o persoană nevinovată ! Să știi că am auzit tot ce i-ai spus în autocar, și pot să zic că ei îi dau dreptate ! Ești doar iubita mea, nu și stâpăna, Rachel ! Nu te interesează pe tine cum îi spun eu, când stau cu ea și altele. Ar trebui să te gândești cum sunt cu tine, nu cu alți prieteni.

- Prieteni? Sau amante?!*spuse Rachel ieșind din cameră*

- Ești bine?*spuse Dave întorcându-se spre Eve și uitând de teatrul făcut de iubita lui*

- Da. Dar dacă nu erai tu...*îi zâmbi Eve*

- Ești așa aeriană ! Ai și tu grijă de tine uneori.Și în plus, mai odihnește-te...autocarul, biblioteca, iar acum mai faci și curățenie, cred că te-au epuizat toate lucrurile acestea.*îi spuse Dave comportându-se ca un adevărat iubit*

- Ai dreptate.

- Îmi pare rău pentru ce a făcut Rachel, îmi cer scuze în numele ei.*îi spuse Dave privind-o în ochi*

- Nu trebuie să-ți ceri scuze, pentru că tu ești "eroul" nu?*chicotii Eve*

- În regulă atunci.*Dave se dezlipi din îmbrățișarea fetei* Ai grijă de tine, și mai dormi și tu.*chicotii și Dave*

- Ok.*Eve începu să strângă cărțile de pe jos, cu ajutorul lui Dave*

Debby se îndreptă spre ea, pentru a o ajuta, dar Matt o trase înapoi :

- Las-o.Se descurcă cu el.Hai de aici.*îi șopti Matt acesteia*

- Bine..*zâmbi Debby*

Evelyne împreună cu Dave aranjau acum cărțile înapoi pe raft, vorbind din când în când despre lucruri banale, cum ar fi mâncarea sau ce au făcut în cameră, dar printre aceste lucruri banele se strecurară și un subiect destul de interesant intitulat "Dave a făcut sau nu dragoste în seara aceia?".

- Știu că încă mai ești supărată pe mine atunci..că m-ai văzut așa, dar să știi că nu e ceea crezi tu.*îi spuse Dave puțin rușinat*

- Adică?*Eve se făcu că nu înțelese*

- Știu că tu cu siguranță crezi că am ieșit aproape gol pușcă din camera lui Rachel pentru că am făcut amor, nu?*acum Dave se înroșise*

- Și vrei să zici că nu e adevărat?*Eve râdea*

- Nu. Am ieșit cu o oră înainte, căci nu aveam somn, la lac. Am fost să înnot, și nu știu cine a venit și mi-a aruncat haine în lac. Acestea fiind ude leoarcă am decis să le pun să stea la uscat măcar o oră, dar fatalitate ! Hainele erau la fel de ude, chiar și după ce am făcut tot posibilul să le usuc. Bineînțeles că nu eram să mă îmbrac cu ele ude, căci aș fi răcit, așa că am ales să ies astfel afară...

- În speranța că nu te va vedea nimeni, nu?*Evelyne se amuză din ce în ce mai tare*

- Vezi că știi, dar mnah...s-a întâmplat ca tu să fii acolo...Soarta.

- Destinul.

- Horoscopul.*cei doi râdeau acum împreună*

După câteva minute cărțile fu așezate pe raft, și astfel cei doi își încheiară treaba.

- Acum trebuie să văd cum o fac să înțeleagă pe Rachy...*spuse Dave debusolat*

- Baftă! Știu că vei avea nevoie.

- Așa e !

Ieșiră amândoi din cameră și porniră spre cabanele lor.