Nebunia unei veri

Cap. 18 : Repetițiile

După ce întreaga ceartă numită "Cum a căzut Evelyne în pișcină" a fost încheiată, acum Eve și Dave trebuiau să găsească o melodie pe care să o interpreteze mâine seară la spectacolul final. Acum cei patru prieteni stăteau relaxați într-un foișor din grădină.

- Și ai în gând ceva?*se adresă Dave către Eve*

- Ar fi o piesă pe care am compus-o când m-am îndrăgostit de tine...*spuse timidă Eve*

- Deci ai făcut-o ! *fu mândru Dave*

- Ce să fac? *întrebă Eve neștiutoare*

- Să te îndrăgostești de el, prostuțo!*îi spuse acum Debby prietenei ei*

- Aaa...da...poate...*se eschivă Eve*

- Ai zis clar că te-ai îndrăgostit de mine, deasta ai scris piesa! Deci ai făcut-o!*Dave era fericit*

- Vorbim aici de îndrăgosteală sau de melodia voastră?*întrebă Matt comic*

- Exact! Era vorba de pisă, nu de sentimentele mele.*spuse Eve iritată*

- Deci recunoști și că ai sentimente!*o luă peste picior Dave*

- Dar nu am zis pentru cine!*toți râdeau acum de fața trista a lui Dave*

- Bine...Arată-mi piesa.*îi spuse Dave zâmbind*

Evelyne scose din rucsăcel un carnețel mic și îl deschise la o anumită pagină. Apoi îl îndreptă către Dave. Acesta îl studie atent cu ochii și îi spuse că linia melodică este simplă, deci va fi ușor pentru el.

- E o piesă destul de simplă de cântat la chitară, așa că va fi floare la ureche pentru mine.*Dave era relaxat*

- Eve ne cânți ca să auzim și noi?*spuse Debby curioasă*

- În nici un caz!*spuse Dave închizând carnețelul*

- Dar de ce?*fu uimit Matt*

- Vreau să fie o surpriză. Eu și cu Eve ne vom duce să repetăm odată piesa în camera mea, iar voi ve-ți sta cuminți aici okay?*întrebă destul de sarcastic Dave*

- Nu-ți trebuie și acordul meu ca să vin cu tine?*glumi Eve*

- Sunt deja mai mult decât convins că vrei să vii.

Dave o luă în brațe pe Evelyne în timp ce aceasta țipa către el să o lase jos. Ajunși în camera lui, Evelyne fu coborâtă pe pat. 

- Ce naiba a fost asta?! Dacă ne vedea cineva!*spuse Eve nervoasă*

- Nu avea cine...mama e în grădină, iar de ăștia (aka servitori) sincer nu-mi pasă, oricum dacă i-ar spune mamei m-aș eschiva spunând că nu este deloc adevărat.*Dave se așeză acum lângă ea cu chitara în brațe* Vreau să te aud odată cântând cu mine, doar noi doi aici.

Cât timp Debby și Matt se proasteau în căutarea unui dans potrivit pentru Debby, Dave și Eve au petrecut mult timp în cameră, cam două ore, timp în care au repetat și ei melodia, au aruncat și cu baloane cu apă spre Debby și Matt, am pălăvrăgit, au dansat pe cele mai stupide melodii, iar Dave i-ar prezentat întreaga lui colecție de plușuri și jucării cu valoare emoțională pentru el. Se opri un pic din prezentat și luă un ursuleț panta, de mărime medie, în brațe. 

- Acesta vreau să ți-l dau ție. Îl am de la un prieten, care m-a luat la mișto spunându-mi că într-o zi voi dărui acest ursuleț cuiva de care mă voi îndrăgosti.*îi spuse Dave încântat*

- Și te-ai îndrăgostit...?*Eve îl tachina acum*

- Lulea!*amândoi râdeau acum*

Eve luă ursulețul în mână și se uită la lănțișorul care îi atârna de gât, apoi spuse :

- Nu cred că acesta vine la pachet cu ursulețul. Nu acesta îi este locul.*Eve ridică lănțișorul de la gâtul ursulețului*

- Ai dreptate. Nu acesta îi este locul, dar la pachet vine.*Dave luă acum lănțișorul din mâna Evelynei și il prinse ei la gât*

- Ce faci?*întrebă uimită fata*

- Bine tu?* o luă la mișto Dave*

- Nu glumesc.*spuse Eve serioasă*

- E al tău. Pentru tine l-am luat. Doar nu crezi că ăi puneam îngerași cu plăcuțe în formă de inimă pe care scrie "I love you" în mână,  unui simplu ursuleț, nu?*spuse Dave râzând*

- Dar cu ce ocazie mi-l dai mie? Și de ce tocmai acesta?*întrebă Eve curioasă*

- Nu-mi trebuie o ocazie specială ca să-i spun iubitei mele cât de mult o iubesc. Am ales pandantivul cu îngeraș pentru că tu ești îngerașul meu. iar plăcuța cu inimioară pe care o ține în mână reprezintă inima mea, care este doar în mâinile tale.*Dave o sărută dulce pe frunte, apoi pe buze*

În ochii Evelynei se aflau acum lacrimi de bucurie. Nu știa dacă trebuie să se oprească din plâns sau dacă să plângă mai tare. Dave îi șterse lacrimile spunându-i :

- Nu vreu să văd lacrimi pe fața ta, nici măcar dacă sunt de bucurie. Mă rog sunt momente în viață în care plângi de bucurie...gen nunta, copii și altele.*spuse Dave râzând*

Acum și Eve era mai fericită, ștergându-se de lacrimi. Deodată se auzi o bătaie în ușă.

- Oare cine e?!*șușotii Dave către Eve* Mamă!*Dave deschise ușa*

- Da, nu e casa mea oare?*spuse femeia râzând* 

- Ba da, dar așa pe neașteptate?*Dave era puțin speriat*

- Am fost să vă anunț că este aproape ora 7 seara, și ar trebui să plecați căci aveți 4 ore bune de mers. *îi spuse femeia grijulie*

- Deja e 7?!*spuse uimită Eve*

- Da scumpo, știu că nu-ți imaginezi când a trecut timpul atât de repede...

- Ar trebui să plecăm, mama ta are dreptate, vom merge ceva...*Eve se ridică de pe pat, alături de ursulețul de pluș pe care încerca să-l fofileze pe la spate*

- Nu trebuie să-l ascunzi de mine*spuse femeia arătând spre mâinile Evelynei* Știu și eu ce e aia dragoste.*glumi aceasta, iar Evelyne se înroșii*

- Mamă, venim în 5 minute. *spuse Dave încercând să închidă ușa*

- Eu împreună cu Debby și Matt vă așteptăm în sufragerie, ok?

- Da. Aleluia!*Dave răsuflă ușurat după ce închise ușa*

- Hai să mergem. Ia-ți chitara și...*Eve nu apucă să mai spună nimic că fu trântită pe pat*

Acum Dave se afla deasupra ei, privind-o înduioșător. O sărută timid pe frunte, iar apoi îi zâmbi. Ea se ridică puțin și îl sărută pe buze. Apoi se dezlipi din îmbrățișarea lui și coborâ din pat.

- Hai îndrăgostitule!*glumi Eve ieșind din cameră*

Dave înșfăcă chitara cu tot cu suport și plecă după ea.

- Ți-am zis să nu pleci niciodată de lângă mine.*țipă acesta după ea*

- Nu am plecat!*Eve îi arăta acum ursulețul și lănțișorul*

Ajunși în salon, cei patru prieteni își luară la revedere de la mama lui Dave.

- Să-l saluți pe tata...să-i zici că am fost acasă.*spuse Dave mâhnit când își îmbrățișă mama*

- Știi că e ocupat...crezi că lui îi place asta?*îl liniști femeia*

În câteva minute porniră mașina și plecară. Nu trecură nici măcar o oră, dar fetele adormiră buștean. Dormeau mai bine decât în campus, presupuneau băieții. După patru ore de mers, mașina ajunse în sfârșit în campus. Era ora 12 noaptea, iar băieții erau nedumeriți. Nu știu dacă să le trezească pe fete, sau să le ducă așa. În speranța că nu le vor trezi, alese varianta a doua. Dave o luă în brațe pe Eve, iar Matt pe Debby. Cei doi se chinuiau acum să găsească în rucsacul Evelynei cheia de la cabană. Nereușiind, fără nici o speranță și văzând că fetele dau semn de trezire, au hotărât să le ducă la ei în cameră. Le-au așezat pe fiecare în câte un pat, iar apoi le-au descălțat și învelit. Obosiți și ei de drum, s-au așezat lângă ele pe pat și au adormit.