Nebunia unei veri

Cap. 20 : În dragoste și în război totul este posibil

Dimineața umătoare Evelyne se trezi târziu pentru prima dată. Era ora 11,iar ea abia acum deschidea ochii. Uitându-se în prejur observă că Debby lipsea din cameră, așa că se hotărâ să se ducă după ea. Coborâ în pijamalele ei gri din cabană, cu o plover roz pe urmăr. Primul ei gând fu să o găsească pe Debby în camera băieților. Aceasta a bătut la ușă, dar nimic. Apăsând pe clanța ușei observă că aceasta era încuiată, deci nu era nimeni. Se hotărâ apoi să se ducă în sala de mese, însă își aminti că este în pijamale. Scoase apoi telefonul și o apelă pe Debby :

*La telefon*

- Debby?*spuse Eve puțin panicată*

- Da. S-a trezit prințesa din pădurea adormită?*Debby râdea*

- Unde ești? *întrebă Eve mai calmă*

- La masă. Vino și tu.

- Cu cine?

- Cu Matt, cu cine altcineva.*spuse Debby dezorientată*

- Și Dave unde e?*întrebă ea din ce în ce mai suspicioasă*

- A zis că rămâne în cabană să te aștepte. Nu e acolo?

- Nu! Nu e nicăieri...*Eve era alarmată*

- Mă duc să-l cau...*deodată se auzi un zgomot din sala de spectacole* Vorbim mai încolo.

Eve închise telefonul și se îndreptă spre sala de spectacole, unde se auzea vocea lui Rachel. Pentru a nu fi văzută aceasta urcă la etaj, mai exact un fel de balcon de unde sunt proiectate luminile. Ajunsă acolo a rămas complet uimită de tot ceea ce se întâmpla în fața ei. Dave stătea întins pe canapea, iar Rachel era deasupra lui. Aceasta îl săruta din când în când, dar el nu reacționa deloc. Uimită complet de tot ceea ce se întâmpla Eve plecă din sală plângând. Nu știa dacă să-i spună lui Debby sau lui Matt...dacă să intervină peste cei vinovați...nu înțelegea nimic, așa că se îndreptă spre cabana ei pentru a se calma. Făcu un duș și își alese o ținută lejeră, școlărească. O fustă neagră, scurtă, în carouri verzi, albastre și roșii, un top negru simplu și ploverul roz pe deasupra. La gât își puse lănțișorul primit de la el, cu intenția de a i-l arunca în față atunci când îl va demasca, dar nici ea nu știa când se va întâmpla acest lucru. 

Ieși din cabană și se îndreptă spre sala de mese, pentru a mânca și ea ceva. Nu ajunse bine acolo, căci se întâlni pe drum cu Debby și Matt. 

- Ți-am adus mâncărică !*spuse Debby veselă*

- Mersi.*răspunse aceasta vizibil supărată*

- S-a întâmplat ceva?*întrebă Matt grijuliu*

- Nu. Sunt bine, poate doar puțin adormită.

- Ok. Dar...unde-i Dave?*întrebă Debby deodată, iar când Eve auzi de el adoptă o expresie de neinteresată*

- Va-ți certat?*spuse Matt atingând-o pe umăr*

- Nu. *zise calm Eve*

- L-ai sunat și n-a răspuns sau?*încercă Debby să afle*

- Nu. Nu l-am sunat. Și nu știu dacă ar fi răspuns.*Eve se da de gol puțin*

- Eve...ceva s-a întâmplat cu tine, iar asta este legat de Dave.*spuse Debby alintând-o*

- Vreau să fiu singură...bine poate cu tot cu mâncare *Eve luă caserola din mâna lui Debby*. Dacă aveți nevoie de mine sunt în foișor...dar nu mă deranjați pentru orice nimic...vreau să fiu doar eu...*Eve plecă*

- Ce a pățit?*spuse Debby irașcinilă*

- Nu știu. Dar asta e vina lui!*spuse Matt îndreptându-se spre cabana lui*

- Unde te duci?*țipă Debby*

- Să-l caut și să-l iau la rost!

În tot acest timp, Eve se afla singură în foișor, gândindu-se cum de s-a lăsat dusă de val, crezând că, chiar îl poate avea pe tipul care i-a aparținut domnișoarei "Miss Popularitate" și care nu a vrut niciodată să fie el cu adevărat, de când a cunoscut-o pe Rachel. Înfuleca câte puțin și câteva lacrimi i se prelingeau pe obraz. Își aminti atunci că Dave îi zise că nu vrea să vadă nici o lacrimă pe obrajii ei, nici măcar dacă sunt lacrimi de bucurie. Îndurerată total de ceea ce a văzut, și de felul cum a fost lăsată baltă deodată, Evelyne se îndreptă spre cabana ei, dar în timpul acesta auzi muzica unei chitări dintr-un foișor de pe partea opusă. Se strecură ușor să vadă ce se aude și atunci observă că presupusul ei iubit îi cânta lui Rachel.

- Ce faci acum?*spuse Dave băgându-și nasul în carnetul din mâna lui Rachel*

- Scriu cântece.*vorbi aceasta încântată*

- Îmi arăți și mie?*Dave părea a fi interesat*

- Încă nu am terminat.*Rachel închise carnetul*

- Ce?! Mai nou scrie cântece și ea?! Ce scorpie...ea chiar nu-și dă seama că nu va fi niciodată ca mine? Eu scriu de aproape 2 ani, mă rog de 1 an mă afirm cu asta, dar asta nu înseamnă că brusc ea poate fi ca mine. Nici pe departe. Eu nu sunt ca ea, și ea nu va fi ca mine niciodată!*își spuse Eve în gând plecând spre cabană*

Ajunsă în cabană, Evelyne fu presată de Debby așa că îi spuse o mică parte din problema care o făcea să fie așa :

- Scrie cântece! *spuse Eve nervoasă*

- Cine?*Debby nu înțelegea*

- "Miss Popularitate" a început să vrea să-mi fure ce e al meu. Mai nou s-a apucat de scris...nu-mi vine să cred. Ea chiar crede că va putea să fie vrodată ca mine. În primul rând eu nu pufăi țigări ca să-mi distrug viața, și dacă o să văd că Dave se va lăsa influențat de ea, jur că o să izbucnesc urât. Și în al doilea rând eu nu alerg după popularitate și orice altceva care mă face să fiu celebră.

- Așa e...*spuse Debby îmbrățișând-o* Dar nu cred că acesta este singurul lucru care te macină pe tine...adevărul este că nu ai vorbit deloc cu Dave de dimineață, nu?

- Să vorbesc?! Nici să dau ochii cu el nu mai vreau!*izbucni aceasta*

- De ce?

- Știi unde l-am găsit?

- Unde?

- Era în sala de spectacole alături de Rachel și se...lingeau! Frate, nu-mi venea să cred! Scorpia aia ...scârbă sau cum să-i mai zic, l-a sedus din nou, iar fraierul nu observă că ea face acest lucru doar pentru a-l îndepărta de noi, adică de tine, mine și Matt...el nu mai e la fel. E din nou tipul ăla enervant care nu-și cere scuze când greșește...*Eve mai avea puțin și izbucnea în lacrimi*

- Calmează-te... Idiotul! Cum naiba a putut să-l influențeze iar !*spuse Debby nervoasă*