Nebunia unei veri

Cap. 13 : Totul merge din ce în ce mai bine

Evelyne era surprinsă de faptul că Dave cumpărase, sau mă rog, primise biletele acestea scumpe. Nu-i venea încă să creadă că se afla la cel mai fabulos festival de film şi teatru. Păşi alături de prietenii ei, şi însoţită în de aproape de Dave, pe covorul roşu ce deschidea intrarea în superbul campus al festivalului.

- Staţi acolo ! *spuse Debby îndreptându-i pe Dave şi Eve spre stânga covorului roşu*

- Ce naiba vrei să faci ?*întrebă Eve nedumerită*

- O poză ! Doar zâmbiţi frumos!

De la o poză se ajunse la un întreg album fotografic, astfel şi Eve le făcu poze lui Debby şi Matt şi aşa mai departe. Acum cei patru prieteni se îndreptau spre locurile lor, pentru a viziona o piesă de teatru.Deodată cineva apăru în spatele lor :

- Dave ! Mă bucur că ai venit!*cei patru se întoarseră pentru a observa cine vorbeşte cu amicul lor*

- Dacă tot mi-ai dat şi biletele, era logic că trebuia să vin nu, mamă?!*Eve, Debby şi Matt se uitau acum uimiţi la femeia elegantă din faţa lor, care cică era mama prietenului lor*

- Cine sunt ei?*întrebă femeia blondă cu păr lung, care era îmbrăcată într-o rochie care trecea puţin peste genunchi, de culoare albă, cu broderie argintie, având în picioare o pereche de pantofii stil tango argintii*

- Mamă ele sunt Evelyne şi Debby *femeia se apropie şi mimă o oarecare îmbrăţişare*, iar el este Matt, prietenul meu cel mai bun.*spuse Dave mândru*

- Mă bucur să vă cunosc!*spuse femeia analizându-i*

- Şi nouă ne face plăcere.*Eve vorbi în numele tuturor*

- Locurile voastre sunt pe rândul al doilea, spre stânga.

- Şi voi unde ve-ţi sta?*întrebă curios Dave, referindu-se la părinţii lui*

- Dacă ai impresia că te voi spiona împreună cu tatăl tău, atunci te înşeli amarnic. Noi avem locurile chiar în faţă, dar în partea dreaptă, aşa ca nu vei da de noi.*spuse mama lui puţin mâhnită*

- Nu asta vroiam să zic...*încercă să o împace Dave*

- Bine. Mi-a făcut plăcere să vă întâlnesc şi să ştiu că mai există şi tineri care frecventează teatrul şi filmul, nu doar cluburile...*femeia îl privea atent pe Dave fără să ştie* În regulă, voi pleca acum.

- La revedere!*spuse toţi deodată*

Femeia părea foarte elegantă, genul acela de femeie bogată care ţine mult la statutul şi orgoliul ei. Avea o eleganţă în mers şi în privire, iar toţi observară acest lucru, dar asta nu exista şi la Dave.

- Eşti atât de diferit de mama ta...*spuse Eve deodată privindu-l*

- Nu chiar...ştiu că mama pare simandicoasă şi elegantă, dar să ştii că e aşa doar pentru că ţine la prestigiul ei în faţa lumii, dar nu e aşa şi acasă.*Dave îi zâmbi*

- Dar ce naiba e mama ta? Regina Elisabeta a nu ştiu eu câta?*spuse Matt tachinându-l*

- Nu...doar că tata deţine câteva afaceri în Richmond, iar asta a făcut-o pe mama să devină mai populară şi elegantă de cât era până acum...*spuse Dave destul de trist*

- Uau ! Poate deasta era Rachel cu tine!*bufni în râs Debby*

- Nu.Rachel nici măcar nu ştia acest lucru...defapt nimeni nu-l ştie. Sunteţi cam singurii cărora le-am zis acest lucru, şi mnah...*spuse Dave puţin timid*

- Dar de ce?*Eve era stânjenită puţin*

- Pentru că nu vroiam ca lumea să mă ştie ca fiul lui Mr. Karsen, tipul bogat care are orice la picioarele lui şi aruncă cu bani în stânga şi-n dreapta...vroiam să mă ştie lumea aşa cum sunt eu...*spuse Dave privind în jos*