Nebunia unei veri

Cap. 21 : Adevărul iese la iveală

Debby încerca acum să o consoleze pe Eve, în timp ce Matt intră stupefiat în cameră.

- Știe?*spuse Matt pe un ton grav*

- Da, Matt. Știu.*îi răspunse Eve abținându-și lacrimile*

- Nu-mi vine să cred! E aproape ora 13, iar el nu a dat ochii cu noi deloc astăzi! Tot ceea ce face este să stea din nou după fundul pițipoancei ăleia!*Matt era extrem de nervos* Frate, cum naiba să fii cu o fată și să te pupi cu alta pe la spate?! Asta e mârlânie curată!

- Matt, încetează. Cu cât îi aduci aminte mai mult de faptele tâmpite a le lui Dave, cu atât o vei răni mai tare pe Eve.*spuse Debby încercând să aplaneze situația*

- Copila aia deja m-a exasperat...dacă tot era dornic să stea cu ea, de ce naiba i-a mai dat papuci prefăcându-se că s-a săturat de ea! *spuse Eve aproape plângând*

- Hai să te mai relaxezi puțin...hai să mergem în sala de desene, poate așa mai uiți de el...*Debby încerca să o facă pe Eve să nu se mai gândească la Dave*

Cei trei plecară acum spre sala de desene, o sală foarte mare și cu o tablă imensă pe care erau desenate diferite lucruri. În colțul drept al tablei, se afla un geam cu câteva flori în ghiveci. Pentru a se relaxa, Eve se cuibări în fața acestuia încercând să uite tot.

- Ce cauți aici?!*se auzi vocea lui Matt împingând pe cineva*

- Am venit să-mi văd iubita, ce naiba ai?!*spuse Dave privindu-l pe Matt*

- Iubita?!*Eve se întoarse acum spre Dave*

- Ce vrei să zici?*Dave se îndreptă spre Evelyne și își trase un scaun pentru a se așeza, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic*

- Te pupi cu alta și pretinzi că nu s-a întâmplat nimic?!*spuse Eve revoltată*

- De unde ști...*Dave nu apucă să termine propoziția, căci Evelyne îl pocni strașnic* 

Timp de câteva secunde nimeni nu spuse nimic, iar acum Matt o îndepărtă pe Eve de Dave :

- Tu ai impresia că ești singurul de aici? Că noi nu vedem?! S-a trezit la ora 11 și a venit să te caute îngrijorată că nu erai în cabană. Și bum, tu i-ai dat o bombă. Te-a găsit cu Rachel săruntându-vă pasional în sala de spectacole. Ți se pare normal, frate?!*Matt mai avea un pic și-l pocnea și el, dar Debby îl opri*

- Termina-ți! Dacă el a vrut asta, atunci lasă-l în pace! Nu e normal să stăm la mila altuia, aiurea! Nu a vrut să ne fie prieten, atunci e treaba lui.*spuse Debby*

- Stați!*spuse Dave revoltat privind-o pe Eve*

- Ce mai ai de zis?*Eve era nervoasă*

- Adevărul. Rachel m-a chemat dimineață să o ajut cu împachetatul, așa că nu am vrut să fiu un tâmpit arogant și să nu o ajut, când să plec spre tine, aceasta mi-a zis că tu ești în sala de spectacole, așa că m-am dus acolo. Ea a venit și a închis ușa de jos. M-a trântit pe pat și a început să mă pipăie și sărute. I-am zis că nu am de gând să stau aici că poate mă vede cineva, gen ceea ce s-a și întâmplat, iar ea mi-a zis că dacă plec și nu stau cu ea azi, o să-ți spună că am făcut altceva...înțelegi tu...*Dave o privea acum în ochi pe Eve, dar ea nu se lăsă influențat de el și ieși din sală cu Debby și Matt.

- Ce-ai de gând să faci?*spuse Debby în timp ce se îndreptau spre foișor*

- Momentan nimic, îl las cu ea, și nu știu dacă acesta este adevărul  sau nu.*spuse Eve delăsătoare*

- Evelyne stai!*se auzi vocea lui Dave din spate* Vreau să vorbesc cu ea, doar noi doi.*spuse Dave privindu-i pe Debby și Matt*

- Dar...*spuse Matt, dar Eve îl opri*

- Lasă-l...vreau să aud ce mai are de zis.*spuse Eve nepăsătoare*

- Hai cu mine.*Dave o luă de mână*

- Nu mă atinge. Merg, dar nu atinsă.*Eve era rece*

Ajunși în foișor Dave se așeză lângă Eve.

- Ce vrei, deci?*Eve nu avea chef de explicațiile lui Dave*

- Te iubesc! Îți jur că tot ce am zis a fost adevărat. O cunoști și îți cunoști și iubitul...*spuse Dave trist*

- Fostul.*îl întrerupse Eve*

- Eve!*acum pe obrazul lui Dave se scurgea o lacrimă, și se zice că băieții nu plâng prea des*

- Plângi?*întrebă Eve mai caldă*

- Ce aș mai putea face?! Fata pe care o iubesc nu vrea să mă creadă nici când îi spun adevărul, ceea ce înseamnă că nu mai are pic de încredere în mine.*Dave se ridică de pe bancă și ieși din foișor*

- Stai! *spuse Eve plecând spre el*

- Ce e?*Dave se întoarse*

- Îmi pare rău...te cred, și am încredere în tine, dar nu înțeleg de ce a făcut asta. Vrea să te recucerească probabil...*spuse Eve uitându-se în jos*

- Și nu va reuși! Eu te iubesc pe tine, realizează asta!*îi spuse Dave ridicându-i capul*

- Te-a sărutat Dave...și nu ai ripostat. Crezi că dacă te împotriveai și făcea scandal mi-ar fi păsat? Măcar aș fi știu că iubitul meu nu are nimic cu ea, dar tu ai preferat să stai așa...mda...*în ochii lui Eve se zăreau acum lacrimi*

- Nu-mi pasă! Știu că am greșit, dar eu chiar nu am nimic cu ea! Sincer, pe tine te iubesc! Îți jur iubire!*spuse Dave sărutând-o*

- Bine...*acceptă într-un final Eve*

- Și ce-ai de gând să-i faci scorpiei?*Dave era curios și interesat*

- Mă gândesc eu până mâine.*Dave o luă pe Eve în brațe și o duse până în cabana ei*

- Va-ți împăcat?!*spuse Debby stupefiată*

- Da. Nu era logic?! O iubesc pe roșcata asta și n-am de gând s-o las așa ușor.*spuse Dave sărutând-o apoi lăsând-o pe pat*

- L-ai iertat așa ușor?!*Debby era mâhnită*

- Dacă-ți spun ce a făcut nu o să mă crezi.*Eve se ridică din pat și îl scoase pe Dave afară* Vorbim mai încolo.*Eve închise ușa*

- Ce-a făcut?!*întrebă curioasă Debby*

- A izbucnit în plâns.*spuse Eve dulce trântindu-se fericită pe pat*

- Chiar?!*Debby era uimită acum*

- Da. A fost așa dulce! A spus cât de mult mă iubește, și că nu va mai face niciodată așa ceva, iar apoi m-a întrebat ce am de gând să-i fac scorpiei.*spuse Eve râzând*

- Și chiar...ce ai de gând?*întrebă Debby bucuroasă*

- Momentan, avem treabă prin campus...trebuie să strângem din sala de spectacole și să curâțam și alte săli. Deci nu am de gând să-i fac nimic. Și în plus trebuie să am mintea limpede ca să pot vorbi cu copii în tihnă.*Eve cotrobăi prin cameră în căutarea unei noi ținute mai lejere*

- Vrei să te schimbi?*întrebă Debby*

- Da...fusta mă va încomoda, și vreau o altă ținută.