Demonul din Seattle- VOL.1 Pasiunea îi unește- FINALIZATĂ

CAPITOLUL 14- Cursa încăpățânării

Elizabeth

Mă trezesc buimacă, mă întindcătre noptieră să iau telefonul pentru a vedea cat este ceasul.

Aprind ecranultelefonului și văd un mesaj de la Derek:

    "Când te trezești și dacă nu sunt acasă, vino la pistă!"

La pista? De ce să mă duc la pista? Am apelat numarul lui Derek, după 3 tonuri a intrat robotul. M-am ridicat din pat, mi-am luat o pereche de blugi negri, o bluză cu un decolteu decent, peste o geacă de piele, iar in picioare o pereche de ghete, cu un toc decent.

Am coborât la parter, mi-am luat cheile de la casa și m-am îndreptat către garaj. Am luat cheia de la un Mustang Shelby GT500, motor de 5 litri, v8, care dezvoltă, în mod normal, peste 700 de cai putere, doar că, la fel ca și restul mașinilor, era tunată, astfel ajungea lejer la 850 de cai. Culoare era una specială, unică, tata ceruse să fie creată pentru el, Midnight blue.

Am urcat la volan, am apasat frâna, am apăsat pe buton și mașina a urlat sub mine. Avea un sunet agresiv, la fel ca și motorul de sub capota. Frumusețea asta prinde suta în mai putin de 5 secunde.

Pe drum am mai încercat să dau de Derek, făra vreun rezultat.Amintirile mele în legătură cu locația pistei erau destul de vagi, dar când am văzut mai multe mașini tunate, mi-am dat seama, cătotuși, memoria mea nu mă înșelase. Am văzut o mașină destul de cunoscută, unRS 8, negru, era aceeași în care era Alec în prima zi de liceu când m-a abordat. Nu mai știu cine era la volan, nu mă uitasem. Am înaintat până când am dat peste una dintre masinile lui Derek, mai exact G63-ul, am parcat lângă el și am incercat, din nou, să dau de Derek. De data asta a răspuns:

-Da, prințeso! Rosteste sarmant.

-Ok, asta este nouă! Unde ești?

-La pistă. Nu mi-ai văzut mesajul? Mă intreabă, după care aruncându-mi ochii il vad îndreptându-se catre masină.Nu mă vedea, mașina avea folii securizate și antiglonț, nu mă întrebați.

-Ba da! Răspund ferm, privindu-l cum stă cu spatele către mașină.

-Atunci de ce nu ești aici?Întreabă trist.

-Poate sunt, dar nu vrei să mă vezi!îi răspund râzând.

-Elizabeth! Mârâie nevors.

Închid apelul, pornesc motorul,bag în viteză și accelerez, întrepandu-mă către el. Se întoarce fulgerător privind către mașina care vine amenințător de tare către el, acul vitezometrului ajunsese deja la 120, Derek statea nemișcat. Când mai aveam vreo 4-5 metri până la el, am frânat brusc, am tras de volan stanga si am tras frâna de mână, rotindu-mă intr-un drif perfect și oprind mașina. Atunci am observat mai multă lume pe margine. Superb. Derek părea destul de surprins si de curios.S-a îndreptat alert către mașină, am oprit motorul și am coborât. Derek s-a oprit si m-a privit socat.

-Eliza?!

-Ți-am zis că sunt la pistă, dar nu vrei să mă vezi!

-Ești nebună? Mă întreabă ajungând în fața mea.
-Îți eram datoare cu o sperieturră. Mai ții minte când ai făcut aceeași chestie, dar în curtea liceului? Îl întreb mândră.

-Nu uiți nimic! Spune bufnind.

-Nu uit și nu iert! Spun ferm.Expresia lui s-a schimbat puțin.

Către noi se indreptau Alec, Ethan și tipa al cărei nume nu îl știu încă.

-Ai fost bestială, fato! Spune blonda țopăind.