Demonul din Seattle- VOL.1 Pasiunea îi unește- FINALIZATĂ

CAPITOLUL 13-Problemele se țin lanț

Derek

După ce am închis ușa, am scos telefonul din buzunarul pantalonilor și l-am apelat pe Liam.

-Vino imediat la firmă! Îi spun în timp ce mă urc în mașina.

-Bună și ție! Îl aud pe Liam bolborisind.

-Liam, nu mă enerva și mișca-te! Mârâi scos din sărite.

-Bine, bine! În 5 minute ajung!

-Ai face bine! Îi spun și închid apelul.

   De când o întâlnisem pe Eliza, neglijasem destul de mult firmele. Mașinile care ne intrau în custodie de când era Adam plecat, nu puteau fi vândute fiindcă era nevoie de aprobarea unuia dintre noi. Black Holding avea mai multe departament de activitate: Lanțuri hoteliere, vânzare de mașini și tunarea acestora, imobiliare, ferme și multe altele. Cu atâtea afaceri nimeni nu ar banui ce se întâmpla de fapt în spatele cortinei. Mulți dintre ei mă judecă doar pe baza curselor, dar nimeni nu știe adevarul.

   Mai puțin o persoană, al naiba de inteligenta și perspicace: Elizabeth White.

  Mă așteptam ca Eliza să fie inteligenta ,doar îl cunosc pe Ronald, dar la dracu! Nu mă așteptam să fie chiar atât de inteligentă. Când mi-a spus Ronald că vrea să urmeze dreptul, nu o cunosteam, și nici nu o credeam atât de capabilă să termine facultatea aia, mai ales în cadrul Universității Harvard. Dar acum, nu îmi mai susțin părerea. Eliza bănuie ceva despre afacerile noastre și asta nu este bine .

   Sunt sigur că va fi o procuroare de succes, are o minte sclipitoare.La cum pare, va rezolva primul ei caz fără ajutorul poliției și fără ca măcar să fie procuror. Dar îmi este tare frică că acel caz, va fi chiar al meu!

Soneria telefonului mă scoate din gândurile ce îmi bântuie mintea de când o cunoscusem pe Eliza. Ronald era cel care mă suna.

-Da,Ronald! Răspund rapid.

-Derek,bună! Poți vorbi câteva minute?

-Dacă nu puteam, nu îți răspundeam! Îi spun taios dându-mi ochii peste cap.

-Așa, așa, ia-te în gură cu viitorul socru! Îl aud pe ronald râzând.

-Nu mă iau în gură cu nimeni, Ronald.

-În fine! Avem o mică problemă.

   Când Ronald spune că "Avem o mică problemă.", e una destul de mare. Frânez brusc și aud claxoane din spate, semnalizez dreapta și trag mașina cât mai mult posibil în afara carosabilului. Cobor rapid din mașină și mă așez pe capotă:

-Ce s-a mai întâmplat? Îl întreb frecându-mi fruntea cu degetele.

-Arabii refuză să mai facă transportul. Spune Ronald oftând.

-Poftim!? Țip plin de nervi. Plata ați făcut-o? Spune-mi, te rog, că nu!

-Și uite mica problemă! Spune Ronald.

-La dracu! Arabi tâmpiți! Îl voi suna eu pe Abbas! Voi mai încercați să îi convingețti! Nu pierd atâția bani din vina încăpățânării lor!

-Le este frică că vor fi prinși! Spune Ronald.

-Spune-le că mă ocup personal de transport! Nu are cine să mă prindă! Mârâi nervos.

-Bine, Derek! Vom încerca. Vorbește totuși și cu Abbas.

-Bine! Ne auzim, Ronald!

-Derek!