FLΛME | Orice sa fi a mea

Unu, Doi, Stop

Alergam pe hol spre sala de operație, dar, din păcate, nu puteam participa la aceasta. Mă plimbam neliniștit de colo-colo în fața ușilor închise. Toată noaptea mi-am petrecut-o acolo. Îl uram pentru că mi-a rupt inima în două, dar durerea era mult mai adâncă când îl vedeam rănit. Mama lui Ryan a ajuns de urgență la spital, cu ochii plini de lacrimi, tremurând toată. Nu vreau să știu câtă durere se află în sufletul ei. M-a strâns puternic în brațe când a ajuns în fața sălii de operație.

— Ryan, cum se simte? Este bine? Cat de grav este? m-a întrebat ea, fără să respire, durerea simțindu-se în tonul vocii sale.

— Din păcate, nu știu nimic, doamna G. Nu a ieșit nimeni din sala de operație de mai bine de trei ore, i-am răspuns.

— E grav? a întrebat ea din nou, cu teamă în ochi.

— Când l-am văzut intrând întins pe targă în salonul de urgență, am simțit că rămân fără aer, lacrimile începura să curgă din ochii mei.

Gloria m-a strâns tare la pieptul ei, iar împreună am așteptat pe holul din fața sălii de urgență, rugându-ne pentru Ryan să fie bine.

Era o așteptare insuportabilă, cu fiecare minut care trecea sentimentul de neliniște creștea tot mai mult în inima mea. Lumina palidă a holului spitalului părea să accentueze durerea iar fiecare moment de așteptare părea o eternitate. Cu fiecare ecou de pași care se auzea din sala de operație, inima îmi sărea în piept, speranța și teama se luptau în interiorul meu într-un dans amar.

Nu mai știam cât timp trecuse când, în cele din urmă, ușile albe s-au deschis, dezvăluind figura epuizată a uneia din asistente. Cu un nod în gât, am încercat să citesc din expresia sa ceva despre starea lui Ryan, iar cuvintele sale au răsunat în aerul încărcat de tensiune.

— Baiatul se afla in stare grava, a pierdut enorm de mult sange iar coastele ii sunt fracturate. Nu imi pot imagina cum a cazut chiar daca purta casca de protecție pe cap, a suferit un traumatism cranian sever.Facem tot ce putem pentru el.

Un nod in gat ma opri din a respira, simteam ca ma sufoc iar tot oxigenul din incapere nu mai era de ajuns. M-am asezat pe unul din scaune, picioarele mele isi pierdura flexibilitatea, simteam cum urmeaza sa lesin. Acum, așteptarea se transformase într-o altfel de agonie.

Mama lui Ryan își ținea strâns mâinile împreunate, ochii ei plini de teamă privind infinitul coridorului spitalului. Încercam să îi ofer un zâmbet încurajator, dar și eu simțeam cum sufletul meu era cuprins de o neliniște copleșitoare.

Începu să se crape de zi când unul dintre doctori ieși din sala. Mama lui Ryan și cu mine am sărit ca arse de pe scaun atunci când l-am văzut, iar întrebările despre starea sa de sănătate nu au încetat să curgă.

— Fiul dumneavoastră este în stare stabilă acum. A supraviețuit operației, am reușit să-l stabilizăm. Cu toate acestea, a suferit o lovitură puternică la cap care i-a provocat un traumatism cranian destul de sever. Are câteva coaste rupte și va trebui să stea departe de motocicletă pentru câteva luni. Vă puteți liniști acum, se află în stare stabilă, dar îl vom ține sub observație pentru recuperare.

— Vă mulțumesc din suflet pentru tot, domnule doctor, i-a răspuns mama lui Ryan.

In ziua aceea am ramas la spital, facusem schimb cu o colega de practica. Altfel nu as fi avut voie sa ma apropi de el pana nu sar fi trezit.

— Cine era femeia aceea care a stat langa tine in fata sali de operatie ? spune Ayden asezandu-se lângă mine pe banca din curtea spitalului.

— Mama lui Ryan, acesta ma privi ridicandu-si o spranceana, am cunoscuto la un bal de caritate.

— La care a participat si el, nu ?

— Ayden, nu am nicio legatura cu Ryan, spun eu revoltata.

— Si totuși ai stat toata noaptea cu mama lui si ai facut schimb de tura cu Grace, spune acesta ridicându-se de pe banca si îndepărtându-se de mine.

— Ayden, am strigat dupa el.

Ce era cu scena aceasta. Cu pași hotărâți, m-am ridicat de pe bancă și am pornit după el. Scena aceasta nu isi avea rost. Ayden se opri brusc și se întoarse spre mine, iar în ochii săi am văzut o urmă de îndoială.

— Las-o balta Eveline. Ne vedem la facultate.

Am rămas nemiscata in curtea spitalului in timp ce Ayden se îndepărta. Un nod puternic in gât si o strângere de inima apăruseră. Nu avea rost sa ii dau mai multe explicații inutile, avea si el dreptatea lui, ma avertizase de multe ori iar eu o dădusem in bara de multe ori. Tot ce puteam face era sa las lucrurile sa treacăt de la sine.