Blestemul lui Dem

Capitolul I. Cum a început totul.

Denim p.o.v.
        
Denim.. Știu. Ciudat nume. Cei de la școală îmi spun Dem. Să fiu sinceră Dem îmi place mai mult. Am 16 ani și locuiesc cu familia mea în Broadlist, un simplu orășel din S.U.A.. Pînă la 11 ani am stat în Anglia, însă, din motive cunoscute doar de părinții mei a trebuit să ne mutăm în state. Tot ce mi-au zis ai mei a fost că..dacă nu ne mutăm, viața și reputația noastră ar fi pusă în pericol deci.. Nu am protestat, pentru că îmi era frică să nu fiu bătută de tata.. El mereu m-a bătut pe mine și pe Ally, surioara mea de 13 ani. Cu toate astea îl iubesc..chiar dacă n-aș vrea.

Acum învăț în liceul de după colțul casei. Fiecare zi e una simplă, monotonă și plictisitoare. Nu am prieteni și cred cu certitudine că e vina  mea. Odată cu mutarea obligată am lăsat-o în urmă pe Erika, prietena mea de suflet.. Încă nu am putut s-o uit sau ..s-o înlocuiesc. Mâine am o zi lungă și plină de...aș vrea să spun aventuri, însă cred că iarași va fi aceeași uniformă plictisitoare, același mic dejun cu ai mei, același drum spre școală și aceleași teme.

Telefonul se aude vibrând și înțeleg că trebuie să mă ridic din pat. Somnoroasă merg spre baie și fac un duș scurt, urmat de celelate parți ale ritualului de dimineață. Mă privesc în oglinda ce acoperă jumătatele unui perete al camerei mele spațioase și sunt dezamăgită de ceea ce văd: ochi împăinjeniți de cearcăne, păr ciufulit și o mulțime de șuvițe rebele pe care sper să le pot calma cu placa și peria. După ceva efort am reușit să-mi aranjez părul într-un coc, adăugând și o bentiță subțire, albă. M-am îmbrăcat apoi cu uniforma despre care ți-am mai vorbit: cămașa de in cu primul nasture desfăcut, colanți subțiri de mătase, fusta de un bleu șters până la genunchi și pantofii pe talpă joasă. M-am machiat discret cu puțină pudră și gloss cu aromă de piersici. Eram gata. Arătam...ca deobicei. Mi-am adus de cartea despre bunele maniere, pe care trebuia demult să o returnez la bibliotecă. Începînd să o caut prin camera foarte dezordonată, aud vocea pițigăiată a mamei:

- Denimmmm! ...Denimmmm! țipă ea.

- Ce e? îi răspund coborînd scările.

- Dejunul e gata! Dar ..waw! Azi arăți minunat, draga mea!

- Mamă, așa arăt în fiecare zi! Doar mi-am înălbit puțin cămașa.. Nu e mare scofală, i-am răpuns eu plictisită.

- Vezi ce putere are înălbitorul, draga mea? Mă bucur că mi-ai ascult sfatul și mi-ai folosit glossul. Te arată mai vie, mai plină de viață.

- Da, mamă, mulțumesc. Putem mînca acum? Nu vreau să dau ochii cu tata. O să țipe iar la mine că am pungi sub ochi....

- Ce ai făcut totuși pînă așa tîrziu? m-a întrebat ea curioasă.

- Am citit puțin. i-am răspuns eu cu gura plină.

- Cititul dăunează grav imaginii dvs, domnișoară! Este recomandat să dormiți mai mult, mi-a spus mama sarcastic așezîndu-se lîngă mine, mirosindu-mă.

- 1. Te rog să n-o faci pe medicul măcar acasă și 2. De ce m-ai mirosit, mamă? Vroiai să vezi dacă ți-am folosit parfumul sau dacă miros a fum de țigară? Mamă, te-am rugat să ai încredere în mine. Dacă am promis că n-o să mai fumez, n-o s-o fac. Acum dacă îmi permiți, întîrzii. Pa!

- Să nu-mi mai vorbești așa, Dem! Și reînnoiește-ți glossul!

***
Ajunsă la liceu, am fost oprită de director care m-a avertizat că dacă mai întîrzii, mă sancționează. Am fugit spre orar(chiar dacă anul s-a început de 2 luni, nu îl reținusem încă). Am vazut că am biologia și am fugit spre clasă. Cînd am intrat, toți și-au ațintit privirea pe mine..

- Denim Sower, găsește-ți un motiv serios că ai întîrziat, de altfel te trimit la director! a țipat dna Citoriu, omorîndu-mă cu privirea. E a doua oară luna asta cînd îmi întrerupi lecția!

- Eu doar...am fost oprită de un profesor care m-a rugat să-l ajut cu niște chestii.( nu-i puteam spune că m-am reținut din cauza interogatoriilor mamei.)

- Ia loc!

Am trecut în bancă. Eram toată roșie, puteam simți asta. Colegii mă priveau iscoditor și mă făceau sã mă simt și mai stînjenită.

***
După ore, am mers să returnez cartea aia. În bibliotecă era și grupul popularelor, în frunte cu Caren. Știam că mă va tachina..

- Hey, Dem! Vino puțin!

- Cei vrei, Caren? i-am zis privindu-i fața luminoasă, machiată perfect, ca deobicei.

- Hai nu fi urîcioasă cu mine! Ar fi păcat să-ți strici frumusețea. Și nu te mai încrunta că faci riduri! Apropii-te. Îți va plăcea ce vei auzi. Deobicei îmi vorbea pe un ton superior și mă privea ca o viperă, însă atitudinea ei îmi atrase atenția de data asta.

- Ce e? am întrebat-o făcîndu-i pe plac.

- Cu toții știm că nu ai fost niciodată invitată la vreo petrecere. Am dreptate? a inceput ea revenind la tonul superior. Mă gîndeam că ți-ar plăcea să mergi la una. Dinn organizează una pe malul iazului, lîngă pod. E ziua lui și a hotărît să-i invite pe...toți. a spus ea oferindu-mi un plic negru.

Nu știam ce să spun. Era întradevăr prima dată cînd mergeam la o petrecere.

- Mulțumesc, Caren. Voi veni...neapărat, i-am răspuns rînjind.

***
Ajunsă acasă, am deschis plicul. Am scos o foiță aproape transparentă pe care scria cu litere aurii:

,, Dacă ai primit asta înseamnă că Caren a decis să vii la petrecerea mea aniversară. Va fi pe malul iazului, lîngă pod. Dacă ești băiat să iei ceva fete cu tine. Dacă ești fată să vii îmbracată...corespunzător!
                                                          Dinn.,,

Am râs puțin apoi am pus invitația ciudată în sertarul noptierei. Cu gândul la petrecere, am adormit pe patul enorm din camera mea.
°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°
Hey, dragilor! Ăsta e primul meu capitol. Sper să vă placă și scuze pentru greșeli! Dacă vreți să aflați ce s-a întîmplat la petrecerea lui Dinn, lăsați un comentariu! A voastră, Dighi.