Blestemul lui Dem

Capitolul XIV. "Adevăr sau provocare?"

Denim p.o.v.

   –Bună, draga mea. Eu sunt Lizzie Montgomery, tu?

Drace! Lizzie? Acea Lizzie?! De ce naiba m-a trimis Louis la femeia asta? Ce se întâmplă?! Nu pot să cred că mă aflu aici.

O priveam intens și simțeam cu fața mea ia foc de la presiune și uimire.

   –Te simți bine? Cine sunteți?, a întrebat privindu-mă ciudat de inocent.

Ce să-i spun? Că sunt iubita lui? Să-i ofer invitația?

   –Eu sunt Denim Sower, iubita lui lui Louis. Am venit să-ți dau asta. E o invitație.

   –Mmm, noua victimă a lui Louis, a murmurat ea mai mult pentru dânsa, dar am auzit-o. M-am făcut și mai roșie și i-am înmânat fluturele bej.

L-a luat în mână și la deschis citind cu voce tare conținutul:

"Te invit azi la petrecerea mea de bun-venit. Se dă la reședința lui Louis Relginton, Darlinson Street 10. Ora 19:00. Mi-ar face o plăcere enormă să te am prin preajmă.
                                            Erika."

   –Drăguț că Louis s-a gândit să mă invite. Știe că ador petrecerile. Deci, mulțumesc de invitație fetelor. Voi fi acolo., a exclamat ea părând chiar fericită.

I-am oferit încă câteva priviri ucigătoare și am ieșit de pe teritoriul casei ei cu nervii la pământ. Aveam de distribuit încă patru fluturași, dar nu aveam niciun chef. Am urcat înapoi în taxi și am poruncit următoarea adresă, Big Rose, 13, scara 2, apartamentul 53. Ohh, adresa unui bloc de locuit. Sper să aibă ascensor că de nu am încurcat-o.

   –Ce e cu Lizzie aia?, am auzit-o pe Erika. Ohh! Ei nu i-am spus și nici nu avea sens să-i cunoască trecutul lui Louis.

Am privit-o respingător și i-am dat semne că nu-i nimic special cu ea.

Am mers aproape o oră pînă am ajuns la destinație. Era un bloc uriaaaș, cu o mulțime de etaje, apartamente, și lumini. Aici tre' să fie George. Am intrat în ascensor (ce noroc!) și am apăsat butonul ce indica etajul 13 și în câteva secunde am ieșit căutând cu privirea apartamentul 53. L-am zărit. Era o ușă din lemn masiv de stejar pe care erau încrustate cifrele aurii ce indicau numărul apartamentului. Am apăsat pe sonerie, dar nu se auzea niciun sunet din interior. Probabil nu era acasă. Am apăsat cu toată puterea încă o dată, dar tot nimic. Când să apăs butonul liftului, iese un băiat, bărbat adică, fără tricou, cu un abdomen lucrat, dar plin de cicatrici minuscule. Ce or fi însemnând? Am pășit spre ușă, rugându-l cu privirea să pună ceva pe el, dar nu mi-a înțeles semnele. Nu că m-ar atrage sau ceva, dar nu mă sint comod când văd un bărbat dezbrăcat (eh, aproape dezbrăcat. Purta totuși niște pantaloni sportivi subțiri).

   –Ămm, fetelor, scuze. Dormeam. Vă prezentați? Sau continuați să vă holbați la mine? , a surâs luând un maiou trasparent.

   –Hey! Eu sunt Denim. Denim Sower. Sunt, ămm, iubita lui Louis, prietenul tău. Și ea e Erika, prietena mea. Abia a venit din Anglia și Lou' dă o petrecere la el acasă. Ține asta, i-am zis oferindu-i fluturele bej, mâinile noastre făcând un contact straniu. Poți să vii însoțit, am chicotit, văzând pe dormitor o fată dormind.

   –Aa, ea e Jenny. Sora mea. Vom veni presupun. A zâmbit copilărește și a închis ușa făcându-ne cu mâna.

Am intrat în lift și Erika a prins glas:

   –Drăguț tipul. Really. Mersi, Dem, pentru tot ce faci. Va fi o petrecere incredibilă. Apoi m-a luat în brațe, strângându-mă cu toată forța.