Blestemul lui Dem

Capitolul IV. Să înceapă răzbunarea!

Denim p.o.v.

M-am trezit buimacă și preț de câteva secunde am stat nemișcată, apoi mi-am adus aminte tot. Ce simțeam era ură și dorință de răzbunare... Am început să-mi alcătuiesc în minte un plan. Pentru început, am hotărât să le sperii puțin. Prima victimă va fi.. Virginia. Ea va fi mai ușor de speriat. Am scris un bilet cu textul:

,,EU AM VĂZUT TOTUL".

Acesta ar trebui s-o pună un pic pe jar. În timp ce pregăteam biletul, a bătut în ușă Louis.

-Intră, Lou! ,i-am spus, trăgînd pătura pe mine.

-Neața! Cum ai dormit? Eu mă gândeam că ar fi bine pentru tine să faci o plimba..

-Nu, nu, nu. Stai jos. Trebuie să mă ajuți cu ceva. Răzbunarea va începe odată cu acest bilet. Uite! Ce trebuie tu să faci este să il duci Virginiei. Azi!

-Dar nuștiu unde locuiește., a spus el citind biletul.

-La 30 de metri de liceu este o casă galbenă cu 2 etaje. Lângă ușă vei vedea 2 cutii poștale. Lasă biletul în cutia roz și pleacă., i-am spus.

-Ești sigură că vrei să faci asta?

-Mai sigură ca niciodată.

Louis p.o.v.

Stăteam lângă ea și nu-mi puteam lua ochii de la chipul ei angelic.. Ochii mari și căprui, ieșiți parcă din orbite mă priveau, cerându-mi ajutorul.. Nu puteam s-o refuz.. Nici măcar nu știam de ce o ajutam.. Din clipa în care am văzut-o prima dată, am simțit o afecțiune deosebită.. Era atît de frumoasă! Avea părul lung și blond, buzele mari, de un roz trandafiriu și fața palidă. Cînd o priveam, simțeam că trebuie să-i fiu alături, s-o ajut. Deaceea am luat biletul și fără să stau mult pe gânduri , l-am dus la destinație.

***
Virginia p.o.v.

Sentimentul de vină mă urmărea pretutindeni.. Când mergeam pe stradă, prin liceu, prin parc, simțeam că toți știu ce am făcut...
Am ieșit din liceu și m-am pornit spre casă. Am sustras din cutia poștală niște reviste și într-un colț era...o foiță. Părea un bilet. L-am deschis și era scris cu litere mari:

,,EU AM VĂZUT TOTUL".

Am luat biletul și l-am privit câteva secunde. O, Doamne! Existau martori! Cineva a văzut! Trebuia să-i spun lui Caren!

***
Fără să bat în ușă, am intrat și am început să strig:

-Carenn, cineva ne-a văzut! Avem martori!! Vom sta în închisoare toată viața!

-Dar, Virgi, ce ai?! , a spus ea calmă.

-Am găsit ăsta în cutia me poștală. E un bilet., i-am spus.

În timp ce-l citea, fața i s-a înălbit.

-Dar nu era nimeni! Sunt sigură! Poate biletul ăsta nu e ceea ce credem. Cred că se referă la altceva, a spus ea revenind la tonul calm.

Am plecat acasă. Să fiu sinceră, Caren m-a calmat. Nu știu cum reușește, dar mereu mă poate liniști...

***
Denim p.o.v.

În acest moment Virginia și Caren ar trebui să fi citit biletul. Sunt sigură că o să se gândească o groază! Așa le trebuie. Și ăsta e abia începutul. Niciodată nu mi-am imaginat că răzbunarea poate fi așa dulce!

***
-Mai ușor nici că nu putea fi!, mi-a spus Louis, râzând zgomotos, lăsându-și la vedere dinții perfecți.

-Batem palma, amice! ,i-am zis, bătîndu-l ușor peste umăr. Știam că va reuși.

-Merg să fac un duș. Ne vedem mâine dimineață. Somn ușor și..nu mai sta mult. , mi-a șoptit, oferindu-mi un sărut apăsat pe obraz.

I-am simțit mirosul său, care m-a amețit un pic. Era atît de ..unic, de special, de dulce.. Nu puteam nega că ceva mă atrăgea la el, dar nu puteam să fac nimic. Era mai mare decât mine și nu știam aproape nimic despre el... Totul era atît de ciudat.

-Noapte bună, Lou!

***
-Bună dimineața, soa.. Dar pentru numele lui Dumnezeu, ce e cu părul tău, Dem?!!., a strigat el, năpustindu-se peste mine.

-Ce e, Lou? Cât e ora? ,i-am răspuns eu somnoasă, ridicîndu-mă în fund.

-Lasă ora! Privește-te în oglindă!

M-am îndreptat spre baie. Ceea ce am văzut m-a lăsat fără cuvinte. Părul meu era negru intens, cu excepția ctorva șuvițe care încă rămăseseră blonde. Ochii erau atât de roșii încât părea că aveam sânge în ochi, iar pe umărul stâng a apărut un tatuaj cu un cuțit plin de sînge.

-Ce mi-ai făcut?!, am țipat eu, după câteva secunde în care nu am fost capabilă să spun nimic.

-Nimic, jur! Am intrat în cameră și te-am văzut...așa!, mi-a spus luându-mi mâinile într-ale lui.

Nimic nu mai înțelegeam... L-am împins afară din baie și am început să îmi spăl fața. Auzeam cum bătea în ușă, strigându-mi disperat numele, însă aveam nevoie să fiu singură.
Ochii mi s-au mai limpezit. Am făcut un duș, însă tatuajul a rămas tot acolo, la fel și culoarea părului. Am început să plâng și am deschis ușa. Louis a intrat și a căzut jos, lângă mine.

-Să nu mai faci niciodată așa ceva! Mi-am făcut griji. Ochii au revenit aproape la normal, liniștește-te. Sunt sigur că există o explicație logică pentru toate astea.

-Dar ce explicație? Așa lucruri nu se întâmplă din senin! Trebuie s-o sun pe mama.. Sunt sigură că ea știe ceva!

-Deci..pleci?, mi-a spus el cu tristețe în voce.

-Nu, nici gând! Nu am degând să uit de răzbunarea mea. Pe mama doar o voi suna, nu-i voi spune nimic în plus, nu-ți face griji.

-Am încredere, te las să vorbești cu mama ta dar nu uita! Nu te las să pleci. Ai devenit dragă pentru mine din clipa în care te-am văzut prima dată. Pur și simplu nu pot să te...

-Nu plec, Lou! Îți promit! Acun pleacă te rog! Chiar am nevoie să fiu singură!

Luois a părăsit camera, iar eu am zbughit-o spre telefon, butonând numărul mamei.

*convorbire telefonică*

-Alo? Mamă?

-Denim?! Tu ești?! Dar unde ești, draga mea? Eu și tatăl muream de griji.. Am crezut că..

-Mamă, sunt bine! Acum nu pot să-ți spun unde sunt. Am ce mânca, unde dormi, deci, nu-ți fă griji, te rog! Eu defapt te-am sunat ca să-ți spun ceva. Azi dimineață când m-am trezit, aveam părul negru, ochii roșii și un tatuaj... Alo?! Alooo!

-...

-Mamă, tu mă asculți sau eu vorbesc singură?

Am auzit o căzătură în telefon.

-Mamă!!! Ce s-a auzit? Mamă! Spune măcar ceva!

-Pe cine ai omorât?! Tu îți dai seama ce ai făcut?! , mi-a rostit ea cu vocea stinsă.

Cuvintele ei m-au făcut să îmi pierd cunoștința. Mi-am amintit atunci de Criss, și de...totul. Am căzut pe podeaua rece și am simțit cum un lichid îmi curge pe față, apoi pe gât. Apoi...
°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°
Heyyyy! Bună dragilor! Sper că acest capitol v-a plăcut. Vă mulțumesc pentru follow, pentru lecturi, pentru voturi și... Aștept păreri! Dighi.