Blestemul lui Dem

Capitolul III. Dispariția.

Dinn p.o.v.

După 1 oră am observat că lipsește Cristen. Am început să o caut... După mai multe cercetări, am zărit ceva în apă, la vreo 20-30 de metri. M-am apropiat puțin și am vazut ca era.. Criss!!

-Finnick!! Vino repede! Uită-te! Cristen e în apă..! ,am strigat.

-Mi se pare că plutește. Hai după ea!
Am înotat pînă la ea și..nu mișca! Am tras-o la mal împreună cu Finnick.

-Dinn, nu are puls! Ce ne facem?!, a urlat speriat Finnick.

-Cheamă o ambulanță! Repede!! Și poliția!, am spus, luînd-o în brațe pe Criss.

Autorul p.o.v.

Cristen a fost pusă pe o targă și urcată în mașină. 2 polițiști investigau zona, iar alți 2 interogau pe toată lumea..

Denim p.o.v.

Stăteam întinsă pe malul iazului. Apa rece de octombrie îmi înghețase tot corpul .. Vroiam să mă ridic, însă nu puteam.. Am început să strig..

Ally p.o.v.

Stăteam deoparte și priveam îngrozită scenele... Era prea mult pentru mine! Dacă ar fi fost Dem aici.. Demmm!!!! Unde o fi? Am început s-o strig și s-o caut speriată...

-Dinnn!! Dinnn!! Vino acum!

-Ce e, little Ally? ,m-a întrebat el.

- Lipsește Denim! Te rog, ajută-mă s-o gasesc.. De o oră nu am văzut-o!

-Dacă era și ea cu Cristen?, mi-a spus el..

- Nu poate fi așa ceva! Eu mor! Ajută-mă, Dinn! , i-am strigat eu, simțind cum lacrimi grele îmi invadau fața...

Am mers la polițiști și le-am povestit de dispariția lui Dem. El m-a interogat cîteva minute apoi a chemat ajutoare și au început să caute peste tot: pe pod, pe mal, prin...iaz. Gîndul că Dem ar putea fi moartă mă înspăimînta, mă făcea să-mi pierd mințile...

***
*convorbire telefonică*

-*plîns*Mamă!!

-Ce e, Alexa?? De ce plîngi? Ce s-a întîmplat??

-Dem nu-i! A disparut... Ne e frică că ar putea fi moartă!

-Dar cum se poate așa ceva? Unde sînteți??, a strigat ea printre lacrimi..

-Pe mal, lîngă pod.. Vino repede, mamă!

***
Denim p.o.v.

M-am trezit și priveam în jur...Mă aflam într-o cameră ce mirosea plăcut a levănțică și stăteam într-un pat comod. M-am ridicat și în acel moment a intrat pe ușă un băiat de vreo 20 de ani ce se holba la mine.

-Bună dimineața. Vrei să mănânci? ,m-a întrebat.

Era mai înalt decât mine, părul lung și blond, ochii mari și verzi. Purta un tricou ce îi accentua abdomenul lucrat. Mă privea pătrunzător și avea un aer ce mă speria puțin..

-Nu vreau, mulțumesc. Ce caut aici? Vreau să plec!, am rostit eu, începînd să ridic din pat.

-Aseara când mă plimbam te-am văzut pe malul iazului și m-am speriat foarte mult! Ce ți s-a întâmplat? , m-a întrebat așezându-se destul de aproape de mine.