Blestemul lui Dem

Capitolul VIII. Dem&Lou'/Lou'&Dem *heart*

Înafară de oglinzi, în cameră mai erau niște draperii vișinii și dormitorul era acoperit cu cearceafuri albe imaculate.
-Louis de ce suntem aici?, l-am întrebat curioasă. M-a privit intens și și-a lipit corpul înfierbîntat de al meu.. I-am simțit parfumul său minunat care și-a făcut efectul de a mă ameți pe dată.
-Dem, știi cum m-am simțit cînd ăla te atingea și te prindea de talie.. Nu am putut suporta să te văd lîngă Lucas! , mi-a spus înflăcărat și puțin nervos. Aa, dar era patetic!
-Lou', tu ești gelos cumva? , l-am întrebat ironic.
În loc de răspuns, s-a apropiat și mai mult de mine, astfel încît i-am putut simți fierbințeala trupului și mi-a prins buzele într-un sărut nebun și plin de pasiune. Îmi mușca și sugea sălbatic buza superioară, pe care mîine cu siguranță vor apărea semne. Cu o mișcare îndemnatică mi-a tras fermoarul rochiei, eu rămînind aproape goală în fața lui. M-a ridicat în brațe și m-a așezat pe dormitorul moale. Cu agilitate mi-a scos colanții, chiloții și sutienul din dantelă fină , neagră.. Îmi privea vrăjit corpul nud de parcă văzuse vreo piatră super prețioasă..
-Dem, ești atît de frumoasă!, mi-a rostit, neluîndu-și ochii de la mine. S-a întins și îmi săruta delicat fiecare parte a corpului: gîtul, umerii,sînii, pe care îi sugea, lăsînd semne pe ei, abdomenul, coapsele... S-a ridicat și a început să-și descheie nasturii de la cămașă..
-Lasă-mă pe mine, i-am șoptit, gest ce era vizibil că l-a surprins. După ce am scăpat de cămașă, am coborît la betelia pantalonilor, ce au căzut în cîteva secunde pe podea... Din buzunarul pantalonilor a extras un plic mic alb.
-Știai că vom face asta?, l-am întrebat.
-Nu, dar prefer să fiu pregătit. Și apropiindu-se de mine, mi-a desfăcut picioarele și ușor, a intrat în mine. O furtună de fluturi au pus stăpînire pe trupul meu.. Fiecare mișcare pe care o făcea, îmi provoca o durere extrem de delicioasă ce mă făcea să gem zgomotos... Simțeam cum sîngele îmi pulsează prin vene de atîta plăcere.. Draperiile erau trase și doar lumina lunii decolorate parcă cu Ace pătrundea, oferind o atmosferă romantică, senzuală, în casa lui Lucas, în care eu și Louis ne iubeam pentru prima dată..

***
După o oră în care trupurile noastre au fuzionat într-unul singur, am căzut extenuați pe dormitorul atît de moale..
-Dem, ai fost perfectă! Ești a mea. Numai a mea. Am fost în stare să scot doar un ,,mhh". Eram atît de fericită că făcusem asta cu el.
-Te-a..durut mult?, a continuat.
-Puțin. Cred că era inevitabil, am zîmbit.
-Ție foame, iubito? Să-ți aduc ceva?
-Doar puțină apă. Te rog. M-a sărutat pe frunte și a coborît din pat. S-a îmbrăcat și s-a făcut nevăzut. M-am ridicat și eu. Simțeam o durere apăsătoare în zona abdomenului, dar plăcută, mai ales cînd știam de la ce venea. Am zarit pe pat cerarceaful pătat de sîngele virginei ce nu mai eram deja. L-am împăturit, și îndesîndu-l în geanta cu care venisem, am simțit prețența cuiva în camera. Nu era, însă, cel pe care îl așteptam. Era Lucas. Omg. Eu eram doar în chiloți și sutien. Am zbughit-o către pat, și luînd un cearceaf de pe el, am început să-l înfășor împrejurul meu.
-Hey! Nu te ascunde. Ești atît de frumoasă!, mi-a spus rînjindu-se prostește.
Nu am reușit să spun nimic pentru că tîmpitul s-a năpustit asupra mea și mă săruta forțat.. Eram mînioasă, țipam, încercam să mă eliberez din strînsoarea lui, dar era atît de puternic și vînjos.. Într-un final, am reușit să ma eliberez puțin, timp în care i-am tras un pumn amețitor peste moaca lui de imbecil și mi-am tras rochia pe mine, ieșind desculță în hol. Am mers puțin și am dat de o toiletă. Am intrat în ea și mă priveam în oglinda minusculă de pe perete. Eram ciufulită toată..machiajul era întins și rochia șifonată. Ohh! Îl urăsc pe Lucas. Cum poate fi atît de tîmpit?! O să-l omor într-o zi. Numaidecît. Însă lui Louis nu-i puteam spune despre ,,prietenul lui" pentru că s-ar isca o ceartă generoasă, sau chiar o bătaie. Nu-l vroiam pe iubitul meu enervat, deci voi păstra tăcerea. Am ieșit din baie și cu pași repezi m-am îndreptat către camera cu pricina. Am intrat și, din fericire, nici Lucas, nici Louis nu erau acolo. Am profitat de timp și mi-am retușat machiajul, m-am pieptănat și m-am încălțat. În timp ce strîngeam patul, am inspirat parfumul după care mă topeam, după care eram înnebunită.
-Dem, uite apa., mi-a zis întinzîndu-mi paharul pe jumătate plin cu apă cristalină. Ești gata?
-M..m..u..l..țesc, m-am bîlbîit. Tremuram încă puțin și Lou' a observat asta.
-Dem, ce ai? De ce ești nervoasă? Regreți ce am făcut? Fața lui angelică și-a schimbat expresia într-una îngrijorată.
-Nu! Deloc, Louis. Doar că..sunt obosită. Hai să mergem acasă. Te rog.
-Aa, vino aici, și apropiindu-se de mine m-a ridicat în brațe făcîndu-mă să icnesc. Am rîs și prezența lui m-a făcut pe dată să uit de toate.. Am coborît la parcare și după ce ne-am urcat în mașină, s-a ivit nătăflețul de Lucas.
-Ce faci? , l-a întrebat Louis. Ce e cu..? , a zis arătînd spre obrazul în care mi-am adîncit pumnul. Era vînăt.
- E. Nimic. Doar un incident. Amice, de ce plecați? Urmează focurile de artificii., i s-a adresat lui Louis.
-Îmi rău rău, dar Dem nu se simte prea bine. Ne retragem. Și fără a aștepta vreo reacție sau vreun răspuns, a pornit motorul suvului. Cu viteză constantă a condus tot drumul, timp în care ambii am fost tăcuți.

***
M-am ridicat somnoroasă pe fund. Razele calde ale soarelui inundau camera spațioasă. Am privit în jur și, spre dezamăgirea mea, Louis lipsea. Am căutat toată casa, însă nu îmi lăsase niciun bilet și nici la telefon nu răspundea. Unde o fi? Am băut o cafea super-amară, așa cum îmi place mie, apoi am urcat în camera mea. Ce să fac acum? Mă plictisesc de moaarte. Mm...Erika!!! Nu am sunat-o de un car de vreme. Mi-am luat laptopul albastru, pe care mi l-a adus mama cînd a venit și deschizîndu-l am constatat că Erika era online.

*convorbire skipe*
-Dem! Tu ești! Ce faci, amiga? Iarăși ai uitat de mine. Pe unde umbli? Și, ce e cu părul tău?!
-Erika, stai, ia-o ușurel. E o poveste lungă și..aș vrea să încep cu începutul.
-Mi se pare sau tu nu ești în camera ta? Tanti Medelin nu mi-a zis că va-ți mutat cînd am vorbit ultima oară.
-Erika, sunt la iubitul meu în casă. Da, da știu deja ce vrei să zici, dar așteaptă să-ți povestesc. Deci la petrecerea lui Dinn s-au petrecut lucruri îngrozitoare. Caren m-a chemat ca să mă omoare. A fost oribil.. M-a aruncat peste pod, departe de mal. Așa a făcut și Virginia cu Cristen. Eu cum nu pot înota, am început s-o afund pe Criss în apă ca să mă mențin la suprafață. Cristen a murit. Eu, cu ajutorul unei plute am ajuns la un mal. Am zăcut acolo preț de cîteva ore în care am înghețat de frig... Cînd m-am trezit, eram pe patul ăsta. Îmi era cald și bine și ghici cine m-a salvat! Louis, da. Cu el am stat o vreme și într-o dimineață, am văzut în oglindă că parul meu e negru și mi-a apărut și acest tatuaj, i-am zis dezgolindu-mi umărul pe care aveam tatuajul.
-Dumnezeule, Dem! Nu pot să cred că alea au fost cababile de așa ceva. Și..totuși de unde a apărut culoarea asta a părului tău??
-Eram speriată și am chemat-o pe mama aici., am continuat. Eram sigură că ea putea avea explicația pentru toate astea. Mi-a spus că s-a declanșat blestemul familiei, adică atunci cînd omori pe cineva, dorința de a vedea sînge te va urmări mereu. În plus sunt aceste schimbări fizice.. Am avut noroc de Louis. El a fost lîngă mine în momentele astea critice. Îl iubesc și în plus noaptea trecută am..
-Te-ai culcat cu el?!, m-a întrerupt.
-Da.
-Și? Cum a fost? A fost blînd cu tine??
-A fost perfect. Desigur că a fost blînd.. Și povestind așa am auzit bătăi în ușa de la intrare. Erika? Îmi pare rău, dar trebuie să plec. Vorbim în altă zi. Pa!
-Pa. Ai grijă de tine. Am închis laptopul și m-am ridicat din pat. Dar cine o fi? Louis avea chei. Și coborînd scările, l-am văzut prin ușa de sticlă pe...
°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°