Blestemul lui Dem

Capitolul V. Adevărul.

Louis p.o.v.

Când am intrat în cameră și am văzut-o zăcând pe jos cu fața plină de sânge, am simțit o durere de nedescris în suflet.. Am luat-o în brațe și am început s-o scutur ușor, strigându-i numele:

-Dem, Denim! Deschide ochii! Ce ai?!

A întredeschis ochii și m-a privit. S-a ridicat și a început să plîngă zgomotos ,lacrimi grele invadându-i obrajii.

Denim p.o.v.

-Mama știe! Mama știe totul! Știe despre Criss, am strigat, strîngându-i mâna cu putere.

-Ce știe? Ce ai vorbit cu ea?!

-M-a întrebat pe cine am omorât..

-Dem, de ce nu înțelegi că nu e numai vina ta?! Ar trebui să vorbești cu ea față în față! Cheam-o aici dacă ți-e frică să mergi tu!

-O s-o chem! Dar de ce îmi curge sânge? Ce am pățit?!

-Ai căzut, Dem. Vino la baie, o să te spăl. Hai, ridică-te! Nu plânge, mi-a spus oferindu-mi o îmbrățișare caldă și plină de afecțiune.

După ce m-a ajutat să mă spăl pe față, pe gît și pe umeri, mi-a lipit câțiva plasturi și m-a culcat pe pat, așezându-se lângă mine.

-Vrei să vorbești cu mama ta? , m-a întrebat rupînd tăcerea ce dăinuise în cameră câteva minute.

-Da, dar nu pleca. Rămâi cu mine aici, te rog...!

-Nu te las, Dem, nu-ți fie frică.

*convorbire telefonică*

-Alo? Dem, tu ești?!

-Da, mamă. Vreau să vii la mine pentru că avem de vorbit. Acum!

-Dă-mi adresa. Notez.

-Darlinson street,10. Vino repede și vino singură. Să nu dai adresa asta nimănui, mamă!

-Dar de ce atâtea secrete?

-Mamă! Vino și nu pune atâtea întrebări.

-Sunt deja în taxi. Ne vedem acolo.

*sfîrșitul convorbirii telefonice*

***

-Demmm!! Vino la mami! Ce cauți aici și cine e bărbatul ăsta?, mi-a spus ea printre lacrimi, îmbrățișându-mă strîns. Mi-am făcut atâtea griji... Și eu și tatăl tău și Alexa.. Hai, să mergem acasă!

-Nu, mamă. Eu nu merg nicăieri. Nu până nu îmi explici ce mi-ai zis la telefon!

-...

-Mamă! Cu tine vorbesc! Mamăăă!

-Spune-mi ,pe cine ai ucis?!

-Pe Cristen. Dar nu am vrut!! Nu pot să-ți spun ce s-a întâmplat.. Încă nu. Dar Criss a murit întâmplător. Am apăsat-o cu capul în apă, pentru că mă înecam...

-Dar..ce căutați în apă? E noiembrie pînă la urmă!!

-Mamă, nu pot să-ți spun acum! Îmi pare rău! Eu nu am..

- Tu realizezi ce ai făcut acum? Ai declanșat blestemul familiei! O, Doamne, ce mă fac eu acum cu tine?!

-Ce blestem? De ce nu mi-ai spus pînă acum nimic?!

-Pentru că nu am crezut că vei omorâ pe cineva vreodată!

-Și ce va fi acum?!

-Pe lîngă schimbările fizice, dorința de a vedea sânge te va urmări mereu. Vei vrea să omori și asta te va face fericită!

-Dar nu! Eu nu aș putea! Mamă, linișteștete. Ești palidă de tot.

-Denim, cum ai ajuns în iaz? Ce îmi ascunzi?!

-O să-ți spun, dar nu acum. Te rog, pleacă acum. Eu nu vin acasă.

-Cum să te las aici? Cine e bărbatul ăsta?

-E Louis. Louis e băiat bun. Are grijă de mine. Nu-ți fă griji!

-Când vii acasă? Ce să-i spun tatălui tău?

-Nu-i spune nimic de ce s-a întîmplat. Știi ce sensibil e! O să afle la momentul potrivit.

-Ai grijă de tine!

-Bine, mamă, i-am spus conducând-o spre ușă.

După ce a închis ușa, am plecat în camera mea, închizând ușa după mine. Nu simțeam că vreau să plîng, și era ciudat. Ce simțeam era doar ură și o dorință arzătoare de a mă răzbuna. Am luat o foaie și cu cerneală roșie am scris cu litere mari:

,,CRIMINALELOR".

De data asta aveam degând să i-l expediez lui Caren. L-am strigat pe Lou' și în cîteva secunde era în camera mea.

-Ce e? , mi-a spus puțin speriat.

-Du ăsta lui Caren. , i-am zis punând biletul într-un plic maro.

-Adresa?

-Lângă casa Virginiei vei vedea un bloc cu vreo 10 etaje. Intră și la primul etaj stau cutii piștale. Lasă biletul în cutia cu nr. 13.

-'Nțeles!

-Ai grijă să nu te vadă nimeni., i-am zis serioasă.

***
Louis p.o.v.

Am luat un taxi. În 20 minute am ajuns și am făcut întocmai cum mi-a zis Denim. Vroiam totuși să văd reacția lui Caren, deci am hotărât să aștept lângă cutii. M-am pitit după un perete gros și stăteam nemișcat. După un sfert de ceas am văzut o fată de vârsta lui Dem, îmbrăcată la patru ace, apropiindu-se de cutie.. A luat plicul, l-a deschis, și după ce a citit biletul...
°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°
Heyyyyy! Al 5-lea capitol pentru voi! Fiecare lectură, vot sau comentariu valorează mult pentru mine. Ele mă motivează să-mi continui povestea. Dem vă iubește și la fel și eu. A voastră, Dighi.
P.S. scuzați-mi greșelile! Scriu de pe mobil... Voi încerca să le micșorez numărul. <3 love u all