Blestemul lui Dem

Capitolul XV. 'De ce te minți singură, ți-a plăcut!"

Denim p.o.v.

Am simțit cu sângele îmi urcă la cap făcând presiune, toată fața devenindu-mi roșie. Drace! Ce-a fost în capul Erikăi?! Ce-a fost în capul meu când am propus să ne jucăm? Cum ies eu din asta?!? Lucas e omul pe care-l detest cel mai mult pe lumea asta. Nu pot să îl sărut. Louis o să îmi tragă o bătaie zdravănă la fund după joc.

   –Nu..p..p..ot să fac asta, am spus cerându-i Erikăi prin priviri scânteietoare să renunțe la provocarea asta idioadă.

   –Dem, e doar un joc! Ce ai?! Ce e în noaptea asta, uităm până mâine și gata. Tu ai propus să ne distrăm. Hai s-o facem.

Mă privea cu acel rânjet tâmpit, de parcă devenise peste noapte sora lui Lucas. De ce eu? Erika mă atenționează pe mine să nu beau, dar ea se îmbată prostește și mă pune pe mine să o fac pe 'târfa' și să-l sărut pe nătăflețul ăsta? Nu o s-o las să joace așa.

   –Fie. Îl sărut pe..Lucas dacă tu îl săruți pe George., i-am răspuns mimând un rânjet similar cu al ei.

Doamne! Dă să refuze și să nu trebuiască să fac asta. O să trebuiască să-mi dezinfectez gura cu Ace și Domestos după aia, de altfel mă infectez cu idiotism și eu nu vreaau.

    –Văd că vrei să te joci. Fie, Dem, fie.

Fața mi-a căzut și mi-am îndreptat privirea spre Lou'. O, God, ținea dinții încleștați și mă privea neutru, nu puteam desluși nimic din expresia feței. De ce acum, Louis? De ce nu spui nimic? Erika mi-a întrerupt contactul vizual cu Louis și mi l-am îndreptat spre ea atunci când s-a apropiat gentil de George, care deja o privea satisfăcut. Și desfăcut picioarele și le-a încolăcit în jurul abdomenului său, după care și-a înfipt unghiile în părul său negru, apropiindu-și senzual buzele se ale lui. S-au cercetat puțin unul pe altul, sărutându-se delicat și suav, însă după ce au prins gustul sărutului, l-au adâncit într-unul pasional. Zău, parcă chiar se iubeau când făceau asta. Spre nerăbdarea mea, sărutul a ținut câteva minute, după care s-a ridicat la fel de grațios și a revenit la locul ei de mai înainte.
Un fulger mi-a străpuns toată ființa când mi-am amintit că era rândul meu. Lucas rânjea deja, făcându-mi semne cu ochiul. De ce anume Lucas? Putea fi Louis, dat fiindcă e iubitul meu, dar Lucas? Oh, voiam să termin odată cu nebuneala asta și cu privirile ce erau îndreptate spre mine, deci m-am ridicat și m-am dus cu pași împleticiți și speriați spre nătăfleț și sfioasă mă uitam în ochii lui, neputând să încep eu "acțiunea". Îl priveam pierdută și speram să preia el inițiativa, însă nu. Și-a țuguiat nițel buzele spre mine și ochii săi căprui și sticloși luceau puternic în mod ciudat. Câteva fire de electricitate mi-au străpuns în acel moment stomacul, făcând ravagii în toate părțile. Mi-am apropiat încet buzele de ale lui și i le-am atins suav. Un alt fulger mi-a răpus corpul, care era nemișcat și nervos. În acel moment brațele lui puternice care m-au sărutat cu forța altă dată și pe care le uram au făcut contact cu corpul meu, plimbându-se peste tot și trezind la viață o mulțime de furnicături ciudate. Buzele noastre se cercetau reciproc atingându-se cu tot mai multă ardoare. Respirația lui precipitată mișuna pe pielea gâtului meu gol, și..de fiecare dată când expira, nările mi se umpleau de un miros mixt, mentă și ceva dulce încă, cert era că-mi plăcea și mă făcea să mă pierd de fiecare dată când îl inspiram. Mintea îmi zbura la cele mai ciudate direcții, iar mâinile mele cercetau în continuare părul său moale, dar totuși puțin aspru, de la gel presupun, când..limba lui mi-a pătruns în gură cu iuțeală atingându-mi cerul gurii ușor și fin. Un roi imens de fluturi mi-au invadat abdomenul, făcându-l să se cutremure ciudat. Limba mea și-a părăsit și ea culcușul, pătrunzând pe teritoriul străin timidă, și cercetând curioasă. Mi-a supt senzual limba, lăsându-mă apoi să fac și eu mișcarea. Un fior de plăcere mi-a pătruns în trup, lăsându-l fără aer. Da, fără aer. Gurile noastre s-au desprins și brusc, brusc mi-a revenit în minte memoria pe care se pare că o pierdusem și m-am ridicat repede în picioare repezindu-mă spre locul meu gânditoare. Toți mă priveau ciudat, de parcă văzuseră cine știe ce. A fost doar o provocare, după cum a zis Erika. 'De ce te minți singură, ți-a plăcut!', mă acosta Vocea mea interioară. Ce?! Nu e adevărat, în niciun caz. O provocare de care uităm până mâine. Da, așa e. Îl urăsc pe Lucas și mi-am promis că-l omor, deci așa o să și fac. De Caren și Virginia nu trebuie să uit în niciun caz. Cuvântul spital o să le devină rudă în curând.