În grădina iubirii, uneori trandafirii se ofilesc,
Și inima noastră se deschide spre dezamăgire.
În locul dulcii arome, simțim amărăciunea lacrimilor,
Și visul de dragoste se risipește precum fumul în vânt.
În lumina orbitoare a pasiunii, uneori se ascund umbrele,
Și iluzia căldurii devine un frig pătrunzător
În locul promisiunilor de veșnicie, găsim sfârșitul abrupt,
Și inima noastră se frânge sub greutatea dezamăgirii.
În fiecare zâmbet se ascunde o lacrimă nevăzută,
Și în fiecare îmbrățișare se ascunde o dorință nesatisfăcută.
În fiecare cuvânt de iubire se ascunde o umbră de îndoială,
Și în fiecare clipă de tandrețe se ascunde o temere ascunsă.
Dar chiar și în mijlocul dezamăgirii și durerii,
Găsim puterea de a ne ridica și de a merge mai departe.
Căci iubirea adevărată nu moare odată cu dezamăgirea,
Ci se transformă și se înalță către noi orizonturi de înțelegere și maturitate.
Deci să ne păstrăm inimile deschise, chiar și după ce au fost rănite,
Și să continuăm să credem în frumusețea și puterea iubirii.
Căci în fiecare cădere se ascunde o lecție de învățat,
Și în fiecare dezamăgire se ascunde o șansă de renaștere și vindecare.
