În adâncul sufletului meu, o umbră se ascunde,
Ca un nor întunecat ce acoperă cerul senin.
Dezamăgirea îmi atinge inima ca un cuțit ascuțit,
Și simt cum speranțele mele se risipesc precum nisipul în vânt.
În fiecare respirație, simt povara grea a dezamăgirii,
Ca o piatră ce apasă pe umerii mei obosiți.
În ochii înecați de lacrimi, găsesc amărăciunea trecutului,
Și sufletul meu suspină într-un cântec de tristețe și regrete.
În lumina zorilor, văd umbrele dezamăgirii mele,
Ce se contopesc cu razele timide ale soarelui.
Dar în mijlocul întunericului, găsesc o rază de speranță,
Căci fiecare dezamăgire ascunde o lecție de învățat.
Deci să îmbrățișăm dezamăgirea cu inima deschisă,
Să învățăm din ea și să creștem mai puternici.
Căci în fiecare cădere se ascunde o șansă de a ne ridica,
Și în fiecare dezamăgire se ascunde o cale către înțelepciune și eliberare.
