În toamna melancolică, ploaia picură lin,
Pe frunze căzute, pe străzi umede și în suflete adânci.
Sunetul ei este ca o melodie fermecătoare,
Ce aduce amintiri și reflectări în fiecare picătură.
În clipele de ploaie de toamnă, timpul pare să se oprească,
O stare de liniște și contemplare învăluie întregul univers.
Mirosul pământului ud și al frunzelor în putrefacție,
Ne amintește de ciclul vieții și de trecerea efemeră a timpului.
Ploaia de toamnă este o binecuvântare a naturii,
Înnoind pământul și hrănind rădăcinile ascunse.
Fiecare picătură reprezintă o lacrimă de doliu și regenerare
Îmbrățișând tristețea și speranța într-un dans al contrariilor.
Privind pe fereastră în timp ce ploaia bate încet,
Simțim o simplitate și o frumusețe în lumea noastră interioară
În toamna ploioasă, găsim pacea și echilibrul,
În mijlocul unui peisaj cufundat în tonuri de auriu și cenușiu.
Deci să ne bucurăm de ploile de toamnă,
Ca de o binecuvântare a naturii și a vieții.
Căci în fiecare picătură descoperim înțelepciunea,
Și în fiecare clipă de ploaie găsim frumusețea unei serii liniștite.
