În vâltoarea vieții, timpul se risipește ca nisipul fin,Prin degetele noastre grabnice, fără de rost.
Când privim înapoi, vedem o cale presărată cu clipe pierdute,
Ca o poveste nescrisă, ce plutește în adâncul amintirilor.
Timpul pierdut e ca o umbră lungă ce ne urmărește,
În fiecare zi ce trece fără a fi savurată pe deplin.
În loc să trăim cu pasiune și conștiență,
Am fost prizonierii unei curse nebunești, fără destinație clară.
Dar în fiecare clipă de reflectare și înțelepciune,
Înțelegem că timpul pierdut nu e doar un regret,
Ci o lecție învățată dureros și prețioasă,
Ce ne îndeamnă să prețuim fiecare respirație.
Să nu ne pierdem în labirintul trecutului,
Ci să ne concentrăm pe prezent și pe ceea ce avem acum.
Căci în fiecare moment al vieții,
Găsim oportunități de a crește și de a ne transforma.
Deci să trăim în prezent, să iubim cu toată inima,
Să prețuim fiecare clipă ca pe o comoară neprețuită.
Căci în mijlocul trecerii timpului, descoperim
Că timpul nu e pierdut, ci o aventură în care învățăm să trăim.