În liniștea serii, ecoul iubirii răzbate printre stele,
Ca o melodie purtată de vântul blând al nopții.
Fiecare bătaie a inimii noastre se revarsă în univers
, Împrăștiind săruturi și îmbrățișări pe aripile viselor.
Ecourile iubirii ne amintesc de clipele dulci,
Când ochii noștri se întâlneau și lumina scânteia.
În fiecare cuvânt rostit cu tandrețe, găsim o promisiune,
De a ne iubi și de a ne susține în orice încercare.
Când iubirea răzbate prin valurile vieții,
Rămânem conectați prin legături invizibile și profunde.
Fiecare gest de generozitate și înțelegere,
Rezona în eternitate, ca un ecou care nu se stinge.
În adâncul inimii noastre, ecourile iubirii răsună veșnic,
Ca o amintire strălucitoare în trecerea timpului.
Chiar și atunci când suntem departe unul de altul,
Simțim prezența iubirii noastre, ca un cântec ce ne călăuzește.
Deci să ascultăm cu atenție ecourile iubirii noastre,
Să le cultivăm în sufletele noastre ca o comoară neprețuită.
Căci în fiecare sunet ce răzbate dincolo de tăcere,
Găsim forța și bucuria unei iubiri care nu cunoaște limite.
